Coloraţie
În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepţia notabilă a Cygnus atratus din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile emisferei sudice au coloraţie mixtă, alb şi negru. Spre exemplu, lebăda australiană cunoscută sub numele popular de lebăda neagră (Cygnus atratus) este complet neagră cu excepţia unor pene albe de pe aripile sale, respectiv în America de Sud, există o specie numită lebăda cu spatele negru (Cygnus melancoryphus) care are gâtul negru. Picioarele tuturor varietăţilor sunt de culoare gri închis, cu excepţia a două specii din America de Sud care sunt roz. Culorile ciocurilor variază între galben închis intens, chiar roşu, până la negru. Astfel patru specii subarctice au ciocuri negre cu diferite cantităţi de galben, în timp ce lebăda mută şi cea cu gât negru au ciocurile de culoare roşie având fiecare câte o excrescenţă la bază.
Alcătuirea corpului
Corpul lebedei este alcătuit din cap, trunchi şi membre. Capul are 2 ochi cu 3 pleoape, un cioc cu 2 nări şi 2 urechi fără pavilioane. Trunchiul se termină cu o coadă cu pene lungi şi tari. Membrele anterioare (aripile) servesc la zbor, iar cele posterioare (picioarele) snt adaptate la mers şi sunt acoperite cu o piele solzoasă, ceea ce arată înrudirea lor cu reptilele. Ele sunt scurte şi au degete cu gheare: 3 degete îndreptate înainte şi unul înapoi.
Hrănirea
Lebedele se hrănesc cu plante, alge, iarbă, rădăcini, dar uneori mănanca şi vieţuitoare acvatice mici. Majoritatea păsărilor nu au dinţi, dar lebedele au ciocul zimţat, cu mici colţişori ascuţiţi, cu ajutorul cărora prind hrana.
Respiraţa
Respiraţia este pulmonară; plămânii sunt în legătură cu 9 saci aerieni.
Circulaţia
Circulaţia este dublă şi completă. Inima are 4 camere : 2 atri şi 2 ventricule.
Înmulţirea
Se înmulţesc prin ouă, pe care le clocesc. Puii sunt îngrijiţi de părinţi.
