Copilăria şi adolescenţa
Născută pe 9 iulie 1946 în comuna 1 Decembrie, Ilfov, România, Angela Similea a fost cel mai mare din cei trei copii ai cuplului Petre şi Gherghina Similea, având doi fraţi mai mici.[2] Atracţia faţă de muzică şi-a manifestat-o încă din copilărie, când, deşi foarte timidă, obişnuia să cânte atunci când călătorea cu tramvaiul, spre neplăcerea mamei sale, care încerca mereu să o facă să se oprească.[3] Ca adolescentă, severitatea mamei, precum şi faptul că nu o lăsa să iasă la ceai alături de prietenele ei i-a provocat un complex de inferioritate.[4] O mare influenţă în alegerea carierei de cântăreaţă a fost când a asistat pentru prima dată la un concert al Mariei Tănase.[5] [6] Totuşi, din cauza refuzului categoric al mamei de a o lăsa să urmeze o carieră care nu-i oferea siguranţă materială, spunându-i că trebuie sa aibă o „meserie decentă”, a vrut să urmeze o facultate de medicină pentru a deveni medic pediatru.[7][8] În timpul liceului, profesorul de muzică Marin Teofil i-a descoperit talentul, îndrumând-o către compozitorul George Grigoriu, care conducea atunci ansamblul UTC.[9][5] Acesta a stabilit ca Angela Similea să ia lecţii de canto cu Florica Orăscu, care a lucrat cu mulţi alţi interpreţi din aceeaşi generaţie precum Aura Urziceanu, Dida Drăgan, Mihai Constantinescu şi Olimpia Panciu.[10] Deoarece Florica Orăscu a considerat că viitoarea artistă avea o voce „prea cristalină” i-a recomandat să se apuce de fumat pentru a căpăta gravitate. După o perioadă relativ scurtă, vocea Angelei Similea s-a maturizat, coborând şi devenind mai profundă.[11] Începe să cânte în 1965 în mişcarea de amatori, afirmându-se în cadrul Festivalului artiştilor amatori, obţinând locul III cu piesa „Câmpia sub lună” de V. Veselovski, obţinând apoi premiul I la concursul Primăvara bucureşteană.
Succesul
Primul succes îl obţine odată cu premiul II de la Festivalul Internaţional „Cerbul de aur”, din 1970[12] când a obţinut primul - Cerbul de Argint. La televiziune debutează în cadrul emisiunii-concurs Emoţii în premieră cu melodiile Aşa eşti tu şi Guantanamera [13]. În 1971 lansează şlagărul lui George Grigoriu Amurgul, cu care va obţine premiul special al juriului la concursul Ancora Decinului din Cehoslovacia. În 1972, la Festivalul Orfeul de aur din Bulgaria, obţine locul II cu melodia Tu eşti primăvara mea de Florin Bogardo. În 1981 intră în distribuţia musicalului Corina realizat de compozitorul Edmond Deda şi Cella Tănăsescu după Jocul de-a vacanţa (Mihail Sebastian), apoi Fratele meu, Charles (după comedia Şcoala bârfelilor de Richard Rinsley Sheridan) şi Adio femei. În 1977, cântăreaţa obţine premiul I la Festivalul Mamaia pentru Un albastru infinit, compusă de Marcel Dragomir. În 1985 apare în filmul Rămăşagul regizat de Ion Popescu Gopo. De-a lungul carierei a reuşit să colaboreze cu unii dintre cei mai mari şi mai buni compozitori români: Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Marius Ţeicu, Jolt Kerestely, Temistocle Popa. Melodia "Să mori de dragoste rănită", compusă de Marcel Dragomir, pe versurile lui Aurel Storin, a fost declarată "melodia secolului al XX-lea" de către public, cu ocazia galei organizate de TVR 2, în 2000. În 2005, Angela Similea a revenit pe piaţa muzicală, după zece ani de absenţă, cu un nou album, intitulat „Lumea mea”, realizat de Ovidiu Komornyk.
