Un măgar avea drept stăpân un agricultor. Munca la câmp i se păru grea, iar mâncarea puţină, aşa că îi ceru lui Zeus să îi schimbe stăpânul. Zeus îi îndeplini ruga şi măgarul ajunse la un cărăuş. Poverile erau grele, drumurile lungi şi măgarului i-a fost şi mai greu. L-a rugat din nou pe Zeus să îi schimbe stăpânul. Zeus i-a spus că e ultima oară când îi îndeplineşte dorinţa. Măgarul a ajuns la un tăbăcar care îl bătea. Gemând, măgarul se gândi că a ajuns şi mai rău, la unul care îi tăbăceşte pielea şi acum şi i-o va tăbăci şi după ce va muri. Morala: Cine e nemulţumit într-un loc, greu îşi va găsi mulţumirea în altele.
Băiatul care cerea ajutor
Un băiat se scălda în apele unui râu. La un moment dat nu mai putu să înoate în apele învolburate. Pe mal trecea un drumeţ. Băiatul strigă după ajutor. Drumeţul începu să îl sfătuiască să nu se mai scalde într-o apă aşa de furioasă. Băiatul îi spuse drumeţului întâi să îl ajute să iasă la mal, apoi îi va asculta sfaturile. Morala: Sfatul fără ajutor este nefolositor.
Esop şi ospăţul
Stăpânul îi ceru lui Esop să pregătescă pentru un ospăţ cele mai bune mâncăruri. Esop folosi pentru pregătirea tuturor felurilor numai carne de limbă, de vită şi de păsări. Stăpânul se înfurie şi îi aminti că i-a cerut să pregătească ce e mai bun. Esop răspunse că nimic nu e mai bun ca limba. Ea rosteşte laude şi vorbe frumoase, versuri şi cântece care îi desfată pe ascultători. Nemaiavând ce spune, stăpânul îi ceru ca, pentru ospăţul de a doua zi, să pregătească cele mai rele mâncăruri. Esop pregăti toate felurile tot din limbă. Furios, stăpânul îi spuse că abia zisese că limba e cel mai bun lucru. Esop răspunse că limba e şi cel mai rău lucru, căci cu ea se rostesc minciuni şi vorbe grele. Stăpânul râse, îi dădu dreptate şi îl iertă. Morala: Fiecare lucru are şi părţi bune şi părţi rele.
