Albinele sunt insecte zburătoare, clasificate în cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul subordinului Apocrita, care mai conţine viespile şi furnicile, care se hrănesc cu nectarul florilor(ca sursă de energie graţie conţinutului de zaharuri), şi cu polen (ca sursă de proteine, folosit mai mult la hrănirea larvelor), activitate ce se soldează cu polenizarea florilor, şi, în unele cazuri, cu producerea mierii. Astfel polenul pe care în mod inevitabil îl pierd în deplasarea lor de la o floare la alta este important pentru plante deoarece o parte din polen cade pe pistilul (structura reproductivă) altor flori din aceeaşi specie, ducând la polenizarea încrucişată. Albinele sunt, de fapt, cele mai importante insecte polenizatoare şi interdependenţa între ele şi plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de simbioză cunoscută sub numele de „mutualism”, o asociere între organisme diferite care este avantajoasă pentru ambele părţi. Pe de altă parte unele specii de albine produc miere din nectar. Albinele de miere şi albinele fără ac adună mari cantităţi de miere, caracteristică ce este exploatată de apicultori, care recoltează mierea pentru consumul uman.
Răspândire
Albinele sunt răspândite pe întreg globul, excepţie făcând cele mai înalte altitudini, regiunile polare şi unele mici insule oceanice. Cea mai mare diversitate de specii de albine o găsim în regiunile calde, aride sau semiaride, America de Sud şi Mexic.
Specii de albine
Numărul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar, probabil, foarte multe care aşteaptă încă să fie descoperite. Multe specii de albine sunt puţin cunoscute. Cea mai mică albină este cea pitică (Trigona minima) cu lungimea de circa 2.1 mm (5/64"). Cea mai mare albină din lume este Megachile pluto, care poate atinge lungimea de 39 mm (1.5"). Tipurile cel mai comune de albine din emisfera nordică sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpiraţie, nişte albine mici care adesea sunt considerate în mod greşit viespi sau muşte. Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană (Apis mellifera).
Femele şi masculi
Masculii de albină au, de obicei, o viaţă scurtă şi nu colectează niciodată polen şi nici nu au nici alte responsabilităţi legate de hrănirea puilor. Tocmai de aceea, se mai numesc şi trântori sau bărbătuşi ai albinelor. Femelele-albină fac toată munca de construirea cuibului şi de aprovizionare şi au, de obicei, structuri anatomice speciale care le ajută la transportul polenului.
Structura corporală
Albinele au antene compuse (aproape la toate speciile) din douăsprezece segmente la femele şi treisprezece la masculi. De asemenea au câte două perechi de aripi (perechea anterioară fiind mai mare). Unele caste pot avea aripi mai mici (nefuncţionale), dar nici o specie nu este lipsită de aripi.
