Argentina este o republică federală din America de Sud. Se învecinează la nord cu Bolivia şi Paraguay; la est cu Brazilia, Uruguay şi Oceanul Atlantic; la sud cu Oceanul Atlantic şi Chile; la vest cu Chile. Ţara ocupă cea mai mare parte în sudul Americii de Sud şi are forma unui triunghi cu baza la nord şi vârful la Punta Dungeness, extremitatea sudică a continentului. Lungimea teritoriului, de la nord la sud, este de aproximativ 3330 km iar lăţimea maximă este de aproximativ 1384 km. Argentina include şi Ţara de Foc, care cuprinde jumătatea estică a Insulei Mari a Ţării de Foc şi numeroase insule vecine (ca de exemplu Isla de los Estados. Suprafaţa ţării este de 2 780 400 km²; este ca mărime a doua ţară sud-americană (după Brazilia) şi a opta ţară din lume. Împreună cu Insulele Malvine şi celelalte insule din sudul Atlanticului are o suprafaţă totală de 2 808 602 400 km². Coastele argentiniene au o lungime de 4990 km. Capitala este la Buenos Aires, cel mai mare oraş argentinian.
Relief
Argentina cuprinde o diversitate de forme de relief: munţi, podişuri şi câmpii. Graniţa de vest traversează Anzii, cel mai mare lanţ muntos din America de Sud. Anzii patagonieni care formează graniţa naturală dintre Argentina şi Chile, au înălţimi până la 3600 m. În partea de nord, la graniţa cu Bolivia, Anzii Cordilieri au numeroase vârfuri cu înălţimi de până la 6400 m. Cel mai înalt vârf este Aconcagua (6960 m). În centrul Argentinei se găseşte lanţul muntos Sierra de Córdoba cu cel mai înalt vârf Champaqui (2880m).
La est de lanţul Anzilor se găsesc suprafeţe aproape plane ale căror înălţimi variază treptat de la 600 m până la nivelul mării. În nord se întinde câmpia denumită Gran Chaco. Pampasul, câmpia lipsită de copaci, este cea mai productivă zonă agricolă a ţării, întinzându-se pe aproximativ 1600 km în sudul lui Gran Chaco. În Patagonia, în sudul Pampasului, terenul este arid, de tip stepă.
Hidrografie
Râurile din Argentina se clasifică în trei bazine : râurile care se varsă în Oceanul Atlantic, cele care se varsă în Oceanul Pacific şi apele de interior. Patagonia are pe suprafaţa ei numeroase râuri. Cel mai mare râu al Argentinei este Parana, care o traversează din nord spre porţiunea centrală a ţării. Alte râuri sunt: Uruguayul, care formează pe o porţiune graniţa cu statul Uruguay, Paraguayul, cel mai mare afluent al Paranei, Rio Colorado, Rio Salado şi Rio Negro. Rio de la Plata este estuarul format la confluenţa dintre râurile Parana şi Uruguayul. Pe râul Iguazú, afluent al Paranei, se află cascadă Iguazú o atracţie turisitică. În Anzii Patagonieni se găsesc numeroase lacuri de munte, cel mai renumit fiind lacul alpin Nahuel Huapi, în apropierea căruia s-a construit staţiunea turistică San Carlos de Bariloche.
În Munţii Anziexistă şi foarte multe lacuri glaciare.
Climă
În emisfera sudică, anotimpurile sunt inversate, dar clima variază în funcţie de latitudine şi altitudine.
Clima este de tip temperat în cea mai mare parte a ţării, exceptând o zonă mică în partea de nord unde este de tip tropical şi în Gran Chaco unde este de tip subtropical. În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute.
Precipitaţiile variaza in functie de regiune,in nord ploile sunt abundente în timp ce în sud climatul este arid.
Astfel, în zona pampusului şi Buenos Aires clima este moderată spre caldă şi umedă tot timpul anului. Provinciile Mesopotamiei sunt călduroase vara, moderate iarna şi umede tot anul. Cea mai mare parte din nord-vestul Argentinei are veri calde şi umede şi ierni blânde şi uscate, excepţie făcând altitudinile ridicate, unde nopţile sunt mereu reci şi deseori chiar geroase. Patagonia Argentiniană are verile blânde în jumătatea nordică şi răcoroase în cea sudică, fiind friguroasă iarna.
[modificare]
Floră
Flora Argentinei este foarte diversificată: de la mlaştini subtropicale, păduri-galerii şi păduri de roşcove sau de palmieri până la arbuşti de deşert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse şi chiar puţină tundră.
Ţinuturile înverzite: pampasul estic al Argentinei constă în păşuni întinse, pe când în zonele mai aride din sud şi de vest există o îmbinare (numită monte) de arbuşti pitici şi ierburi. În Pampas se pot întâlni în special ierburi sau arbori rezistenţi la secetă ca eucaliptul, sicamorul şi acacia. În partea subtropicală a provinciei Chaco, ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuşti pitici şi spinoşi.
Pădurile-galerii şi zonele umede: râurile nordice (în special Paraná) au sute de kilometri de maluri puternic împădurite. Speciile importante de plante sunt guayobo colorado, o plantă înrudită cu mirtul, şi ceibo, a cărui floare este unul dintre simbolurile naţionale ale Argentinei.
Din 1992, Argentina a desemnat conform Convenţiei Ramsar 17 zone umede (mai mult de 40.000 de km2) ca fiind de importanţă internaţională. Cea mai spectaculoasă zonă umedă este Esteros del Iberá, unde insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări, mamifere şi reptile.
Pădurile subtropicale — Aflată aproape în totalitate sub Tropicul Capricornului, Argentina nu are păduri tropicale propiu-zise, dar selva subtropicală se găseşte în provincia Misiones. Mai mult de 90 de specii diferite de copaci, printre care şi ceibo şi lapacho (face flori de un roz-aprins), cresc în Parque Nacional Iguazú.
O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuşti (exp: quebracho - copacul ce rupe topoare), iar versanţii estici ai Anzilor sunt acoperiţi de păduri de roşcove.
Puna: în ţinuturile înalte din nord-vest, arbuştii de tola şi tufişurile de ichu formează o pătură subţire deasupra solului stâncos, unele pietre fiind acoperite de muşchi (plantă) şi licheni. În canioanele de la baza muntelui se întâlneşte cactusul cardón.
Pădurile de foioase şi conifere: în regiunea lacurilor patagoneze (de-a lungul graniţei chiliene), pădurile veşnic verzi sau cu frunze căzătoare sunt create majoritar din anumite specii de Nothofagus (fag sudic). Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar.
Stepa patagoneză — ca şi puna, stepa patagoneză constă în petice de iarbă intercalate cu arbuşti spinoşi, cum ar fi calafate, care da fructe comestibile. Văile râurilor sunt, în schimb, acoperite de păşuni abundente.
Faună
Păsări
Mlaştinile din Iberá găzduiesc 344 de specii, printre care cormorani, egrete, bâtlani, berze şi păsări cu corn; specii tropicale, cum ar fi tucanul, trăiesc în provincia Misiones.
Pampusul şi pădurile-galerii sunt pline de păsări mici: tero (negâţul sudic) şi bandurria(ibisul cu gât alb).
În zonele umede din puna se găsesc păsări migratoare precum lişiţe, gâşte, raţe sau flamingo. În Anzii Patagonezi se întâlneşte destul de des condorul, pe când specii de păsări care nu zboară (choike) se găsesc în stepele din nord-vest şi din Patagonia. De-a lungul coastei trăiesc albatroşi cu sprâncene negre, petrei uriaşi şi cormorani cu gât negru, iar în provinciile Chubut şi Santa Cruz pinguini Magellan.
Mamifere
Cel mai reprezentativ mamifer terestru este guanaco (o rudă a lamei domesticite din Patagonia), răspândit peste tot. Alte mamifere rumegătoare sunt huemul andin, o cornută cu subspecii nordice şi vestice, şi pudú, o căprioară pitică. Tapirul subtropical, înrudit cu calul, se întâlneşte în zona nordică (subtropicală).
Cel mai mare carnivor din Argentina este puma, care trăieşte doar în pădurile subtropicale. Alte mamifere notabile sunt maimuţa capucin, maimuţa urlătoare şi capibara de râu.
Pe plajele nisipoase şi pe insulele stâncoase, de-a lungul coastei patagoneze, îşi duc existenţa leii-de-mare sudici, elefanţii-de-mare sudici şi focile cu blană. În apele de lângă Peninsula Valdéz se întâlnesc orci, balene cu cocoaşă, balene nordice şi delfini.
Reptile
Există trei varietăţi de şerpi veninoşi yarará, specie comună pentru zona subtropicală, dar rar întâlnită în Patagonia. În zonele umede din nord-est se găsesc două specii de crocodili yacaré (caimani).
Faună marină
Râurile Patagoniei sunt vestite pentru păstrăv şi somonul atlantic, dar şi pentru biban şi peştii pejerrey. Paraná şi alte râuri nordice sunt gazda peştilor boga, dorado şi surubí (somonul din Paraná).
