Istoria chilotului: De la chiloțeii bunicuței la tanga

ti mai amintesti de chilotii tetra sau cu manecute care umpleau rafturile magazinelor inainte de Revolutie? La ora actuala parca nici nu iti vine sa crezi ca au existat vreodata, dat fiind ca majoritatea femeilor se pot declara ca fiind “tanga addict”. Ceea ce nu stiai probabil este ca ceea ce numim noi la ora actuala slip sau chilot, nici nu se inscria in epoca medievala in garderoba unei femei. Motivul este unul simplu: doar barbatii obisnuiau sa poarte chiloti, acest lucru fiind considerat un simbol al autoritatii. In viata de zi cu zi, femeile nu purtat sub nici o forma chiloti. Exceptie faceau situatiile cand mergeau la calarie sau cand era foarte frig afara. De altfel si in anul 1957, medicii germani erau total impotriva purtarii chilotilor de catre femei, temandu-se ca lipsa de aerisire la nivel genital ar putea sa conduca la dezvoltarea unor boli grave. Odata cu Revolutia Franceza, femeile au inceput sa poarte un gen de chiloti, insa nu cum ii stim noi la ora actuala. Chilotii purtati de femei pe vremea respectiva, semanau mai mult cu niste pantaloni bufanti, ascunsi sub rochiile lungi si ample. Cu toate acestea a durat foarte mult pana ca acest gen de chiloti sa fie acceptat in mod unanim de catre clasele inalte din societate si inca si mai mult pana sa devina un obiect de lenjerie intima de nelipsit in randul publicului larg. De-a lungul secolului XIX, pe sub haine femeile nu purtau decat o camasa subtire, iar in Germania pana in anii 1950, pe sub costumul traditional femeile nu purtau nici un fel de lenjerie. Sfarsitul secolului XIX a adus cu sine aparitia unui gen de chilot care se putea desface pe o parte. Aceasta perioada a marcat si scurtarea chilotului, de la acel gen care aducea cu niste pantaloni bufanti la lungimea trei sferturi. In timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, femeile au fost nevoite sa isi confectioneze singure acasa lenjeria, dat fiind lipsurile vremii. In anii 1950 nylon-ul si elasticul au revolutionat fabricarea lenjeriei intime, astfel incat s-a trecut la productia de serie, tiparele au fost simplificate si a aparut o gama larga de culori. Bikini au devenit populari in anii ’60, odata cu moda fustelor scurte si a pantalonilor unisex. In 1981 Frederick Mellinger (fondatorul companiei Frederick’s of Hollywood) a introdus bikini-ul pe piata americana, asumandu-si riscul de a fi asociat cu lenjeria explicit sexuala, dat fiind ca americancele isi doreau lenjerie de calitate, sexy insa nu vulgara. Mellinger a beneficiat insa de aportul unor manechine frumoase pe care le-a folosit in reclame, printre acestea numarandu-se si Pamela Anderson. Odata aparuta in catalogul cu produse a lui Mellinger, Pamelei Anderson i-a fost oferit ulterior rolul din serialul Baywatch care a facut-o celebra. Anii ’90 au adus in atentia publicului chilotii string, decupati, fapt ce a constituit un mare pas inainte. Mai mult decat atat si materialele s-au diversificat, incepandu-se a se folosi matasea, satenul si materialele elastice. Firme precum La Perla, Berlei sau Agent Provocateur au fost adevarate deschizatoare de drumuri in aceasta perioada, dand tonul atat in privinta design-ului, al culorilor cat si al materialelor, si punand accentul pe lenjeria sexy, provocatoare, feminina.