
06 octombrie 2011
Codlea
Între anii 1211-1225 în Ţara Bârsei se aflau Cavalerii Teutoni. Pentru apărarea ţării, aceştia au ridicat 5 cetăţi, printre care şi Cetatea Neagră (Schwarzburg) [3] pe un vârf de deal, de 980m, aflat la poalele Măgurii Codlei. Cetatea se afla la aşa-zisul „Sachsenweg” (drum al Saşilor), drum care lega Ţara Bârsei [4] de Provincia Sibiului. Cetatea este menţionată prima dată în documente, în anul 1265 ca „castro Feketewholum”. După retragerea teutonilor, cetatea intră sub ocrotirea regelui maghiar Béla al IV-lea al Ungariei .
Probabil că la invazia tătarilor din 1345, Cetatea Neagră a fost distrusă şi nu a mai fost reconstruită.
Se presupune că aşezarea Codlea a fost fondată de colonişti germani în perioada în care Ordinul Teutonilor mai activa în Ţara Bârsei. Localitatea a fost concepută ca sat cu o singura stradă, al cărui centru era reprezentat de o piaţă cu o biserică. Într-un document, emis la 19 noiembrie 1377, localitatea este menţionată pentru prima dată ca „Cidinis”. În 1794 Georg Draudt, numeşte ca prima dată, legată de acest loc, anul 1335, când tătarii au distrus Codlea. Pe hotarul Codlei există nume de câmpuri ca Toindorf sau Arlsdorf, probabil nume ale unor sate, distruse de mongoli la sfârşitul seculului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea, ale căror pământuri au revenit în cele din urmă Codlei. Codlea reprezenta în evul mediu unul din cele „5 scaune” de judecată din Ţara Bârsei, de care ţinea şi Vulcan şi poate localităţile menţionate anterior, dar dispărute.
În timpul primului Război Mondial în anul 1916, după intrarea trupelor romăne în Transilvania, o parte din saşii Codlei s-au refugiat în Valea Hârtibaciului (Harbachtal) şi chiar în Banat. Din rândul saşilor din Codlea, au căzut sau au fost declarate dispărute 101 persoane în timp ce 522 persoane s-au întors acasă. O placă comemorativă se află în incinta curţii Bisericii fortificate. La trecerea trupelor române prin Codlea, viceprimarul localităţii Michael Königes, reuşeşte să preîntâmpine acestea, astfel scutiind localitatea de incendii şi jafuri.
În al Doilea Război Mondial ca. 400 de saşi ai localităţii sunt încadraţi în Wehrmacht şi în Waffen-SS.






