Ştefan Octavian Iosif

Ştefan Octavian Iosif (n. 11 septembrie 1875, Braşov - d. 22 iunie 1913, Bucureşti) a fost un poet şi traducător român, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români. [modificare] Viaţa şi opera Urmează studiile liceale la Braşov şi Sibiu. Îşi stabileşte reputaţia de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanţe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credinţe (1905). Din iniţiativa lui Emil Gârleanu, Şt.O. Iosif şi Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucureşti s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăţi a Scriitorilor Români. Şt.O. Iosif şi Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuşi câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeţi, nutrind o mare sete de instruire şi afirmare literară, şi amândoi erau - structural vorbind - nişte visători şi nişte romantici. Deşi psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau şi se "completau" în chip fericit: pe când interiorizatul Şt. O. Iosif se simţea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar şi temperamental, de care avea nevoie. Fiind şi apropiaţi ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relaţie benefică şi pentru literele româneşti. Şi-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale şi numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 şi comentat de critica şi istoria literară, atât la apariţie, cât şi mai târziu. Din păcate au iubit aceeaşi femeie, pe poeta şi prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Şt.O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relaţiile dintre soţi se răcesc şi, în 1911, cei doi divorţează. Şt.O. Iosif moare în spital, la 22 iunie 1913. Natalia Negru se recăsătoreşte în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereuşite de sinucidere prin împuşcare[1], după ce îşi împuşcase soţia într-o criză de gelozie. Natalia Negru a supravieţuit şi a trăit aproape încă 50 de ani.