Rezervaţia Repedea

Rezervaţia Repedea este o rezervaţie geologică şi paleontologică situată pe teritoriul judeţului Iaşi. Ea se află la sud de municipiul Iaşi, lângă releul de televiziune de pe Dealul Repedea, şi se întinde pe o suprafaţă de 47,47 hectare. Ca poziţie geografică, rezervaţia se află la limita dintre Podişul Central Moldovenesc şi Câmpia Moldovei şi la întrepătrunderea silvostepei cu pădurea. În acest loc se află un masiv calcaros format din scheletele de scoici cimentate, după retragerea Mării Sarmatice. Aici se ajunge de pe DN 24, urmând un drum aflat pe partea dreaptă a şoselei ce duce de la Iaşi la Vaslui. De pe marginea abruptă a Dealului Repedea (353 metri) se deschide o largă privelişte asupra Bahluiului şi a oraşului Iaşi. Ca loc de contemplare a peisajelor geografice, Dealul Repedea stă alături de Muntele Cozla (Piatra Neamţ), Dealul Cătălina (Cotnari) şi Muntele Tâmpa (Braşov). În zilele luminoase de aici pot fi văzute Dealul Mare - Hârlău şi chiar Ceahlăul.Cercetările geologice efectuate aici au demonstrat că în urmă cu 5-7 milioane de ani (în era geologică Miocen), teritoriul pe care se află azi Dealul Repedea era acoperit de apele Mării Sarmatice, care se întindeau pe un teritoriu întins între Viena de astăzi şi Munţii Tian-Shan din Asia Centrală. Ca urmare a faptului că era complet izolată de oceanul planetar şi în ea se vărsau fluvii care aduceau cantităţi însemnate de apă dulce (Dunărea, Nistru, Don, Volga etc.), Marea Sarmatică s-a îndulcit treptat. Astfel, majoritatea animalelor marine adaptate la viaţa în apele sărate au dispărut (fenomen cunoscut sub denumirea de tanatocenoză), ele fiind înlocuite cu o faună adaptată la viaţa în apele salmastre. Cochiliile moluştelor de apă sărată care au murit s-au depus pe fundul mării, cimentându-se şi formând Dealul Repedea de astăzi. Cu timpul, Marea Sarmatică s-a fragmentat, sub influenţa mişcărilor tectonice, într-o serie de bazine de mai mică întindere (Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Balaton, Lacul Aral şi altele), care au evoluat separat. Pe teritoriul de astăzi al României, apa s-a evaporat, iar gresia şi calcarul existent au suferit eroziuni din cauza mai multor fenomene naturale. Mai rezistent în timp s-a dovedit calcarul, însă gresia, un fel de nisip compact, n-a suportat presiunea exercitată de apele ploilor şi freatice şi s-a dizolvat, dând naştere acestor grote [1]. Primele descoperiri ştiinţifice efectuate pe Dealul Repedea datează din anul 1862. În acel an, profesorul ieşean Grigore Cobălcescu (1831-1892) - primul profesor de geologie şi mineralogie de la Universitatea din Iaşi - a descoperit într-o scobitură ivită în Dealul Repedea un bogat zăcământ fosilifer, captiv în calcar oolitic. Rocile şi gresiile calcaroase, puternic fosilizate demonstrau existenţa aici a unei Mări Sarmatice [2]. Profesorul Cobălcescu a publicat în Revista Română pentru ştiinţă, litere şi arte din Bucureşti un articol intitulat "Calcarul dela Răpidea", considerat de specialişti a fi prima lucrare românească de geologie. În acest articol, el identifică două straturi geologice ale calcarului de la Repedea şi anume: stratul de la bază - conţine calcar cu părţi dure, cu cochilii de "Cyrena", "Limnea" şi "Planorbis" [3], încadrate de Cobălcescu în perioada geologică a Miocenului mijlociu (cu 11.61 - 15.97 milioane de ani înainte) stratul superior (denumit "calcarul grosier de Răpidea") - conţine cochilii de "Cerithium", "Cardium", "Solen", "Turbo" şi "Venus", pe care le încadrează la baza Pliocenului (cu 2,5 - 5,3 milioane de ani înainte), fiindcă găsise acolo Rhinoceros megarhinus [4]. Numărul de specii de moluşte fosile (scoici şi melci) descoperite în sedimentele de origine marină de aici a depăşit cifra de 40, printre care şi specii noi (de exemplu Cardium Cobălcescu) [5]. În decursul timpului, au fost efectuate aici numeroase studii paleontologice, lito şi biostratigrafice, sedimentologice şi geochimice. Cercetările efectuate au condus la cunoaşterea mai aprofundată a acestei rezervaţii adăugând la valoarea intrinsecă geologică şi paleontologică a acesteia şi o deosebită importanţă ştiinţifică generată de flora şi fauna zonei, conferindu-i dreptul de a fi denumită rezervaţie complexă.