Penitenciarul Miercurea Ciuc

Penitenciarul Miercurea Ciuc este o unitate de detenţie din municipiul Miercurea Ciuc, judeţul Harghita. În timpul regimului comunist din România a funcţionat ca închisoare politică pentru femei.Clădirea penitenciarului a fost construită între anii 1896–1898. Aceasta este formată din 23 de celule, 4 săli şi un antreu. La date de 28 octombrie 1929, clădirea a intrat în posesia Ministerului justiţiei. Prin decizia nr. 36949 din 29 decembrie 1929 a ministrului de justiţie, Grigore Iunian, Penitenciarul Mirecurea Ciuc a intrat în categoria penitenciarelor de categoria I. Din anul 1964 penitenciarul s-a axat pe deţinuţii de drept comun. Penitenciarul a fost desfiinţat ca urmare a Decretul nr. 255 de la data de 31 iulie 1977, pentru a fi reînfiinţat la 1 mai 1983. Penitenciarul Miercurea Ciuc este situat în centrul municipiului Miercurea Ciuc, în S-E judeţului Harghita, depresiunea Ciucului, într-o zona friguroasa, cu o temperatura medie de -15 pâna la -30 gr. C (aproximativ 5 luni pe an). Clădirea penitenciarului Miercurea Ciuc datează din perioada anilor 1896 – 1898 (aspect ce reiese din documentele existente la arhiva unitatii). Din documentele păstrate, reiese că activitatea Închisorii Parchetului Tribunalului Miercurea Ciuc a început la data de 15 mai 1923. Prin noua lege de organizare, din 27 iulie 1929, pusă în aplicare din 01.01.1930, Administratia Penitenciara este intitulată „Directiunea Generala a Penitenciarelor şi Institutelor de Preventie”. De asemenea, în locul denumirii de „închisoare” se va întrebuinţa cuvântul „penitenciar”. Prin decizia nr. 36949 din 29 decembrie 1929 a ministrului Justitiei, Grigore Iunian, se facea clasificarea penitenciarelor. Penitenciarul Miercurea Ciuc era încadrat în categoria penitenciarelor judetene clasa I, alături de cele din : Constanţa, Alba Iulia, Cluj, Făgăraş, Hunedoara ş.a. Primul director la Penitenciarului Miercurea Ciuc a fost subofiţerul de aviaţie Emil Manariu, născut în anul 1884 la Vaslui, având ca personal de serviciu 4 gardieni. Pe măsură ce sporeşte numărul arestatilor, creste si numarul personalului de serviciu. Astfel, în martie 1924 se aflau 51 de arestati : 48 bărbati si 3 femei “ toti cu atitudine paşnica ” şi un număr de 11 angajati : 1 director, 1 contabil, 1 prim-gardian si 8 gardieni. Cladirea Penitenciarului Miercurea-Ciuc a fost construita între anii 1896 - 1898, cu etaj si alte doua corpuri cu parter, având 23 de celule, 4 sali si un antreu. Referitor la categoriile de detinuti ce s-au perindat de-a lungul anilor prin acest loc de detinere, putem arăta, având la baza documente arhivate, urmatoarele : • de la înfiintare, respectiv din data de 15.05.1923 si pâna în anul 1940 – au fost încarcerati detinuţi de drept comun; • pentru perioada 1940 – 1947 nu se regăseşte în acte vreo menţiune cu privire la categoria detinutilor. Totuşi, în acea perioadă, în apropierea oraşului Miercurea Ciuc, a existat un lagăr de concentrare pentru detinuti politici, iar acest lucru ne conduce la concluzia că în Penitenciarul Miercurea Ciuc au fost încarcerati, în acea perioadă, deţinuţi de asemenea categorie. • între anii 1947-1950 se evidenţiază prezenţa deţinuţolor politici şi de drept comun. • începând cu anul 1964 profilul penitenciarului este pe detinuţi de drept comun. În anii 1940-1941, la Penitenciarul Miercurea Ciuc a fost deţinut fruntasul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, şi de asemenea, timp de o lună, în martie 1956, Elena Patraşcanu, soţia lui. Prin Decretul nr. 225/1977, Penitenciarul Miercurea Ciuc a fost desfiinţat la 31 iulie 1977. A fost reînfiinţat la 1 mai 1983.