Opera Naţională Bucureşti

Opera Naţională Bucureşti este una din cele patru Opere naţionale din România, fiind cel mai mare teatru liric al ţării.Denumirea de „Opera Română” fusese utilizată cu mult timp înaintea unei clădiri special destinate teatrului liric din capitala României. Compozitorul, dirijorul, cântăreţul şi profesorul român George Stephănescu a fost cel care a luptat mereu pentru fondarea acestei instituţii artistice, pe care a întemeiat-o sub denumirea de Compania Opera Română. Trupa lirică bucureşteană s-a lansat la 8 mai 1885, prezentând progresiv un repertoriu din ce în ce mai bogat şi mai ales. La început, compania prezenta mai ales din opere italiene şi franceze de mare popularitate, dar şi vodeviluri, respectiv opere comice din creaţia naţională, în care au apărut pe scena bucureşteană primele mari voci româneşti. Deşi existenţa unei trupe artistice româneşti de teatru liric, sub numele de Compania Opera Română, s-a făcut cunoscută încă din 1885, instituţionalizarea şi deci înfiinţarea Operei Române ca instituţie finanţată de la buget s-a realizat abia în 1921. Premiera absolută s-a făcut cu opera Lohengrin sub bagheta lui George Enescu.Actuala clădire a Operei Române, cu o capacitate de 2200 locuri, a fost ridicată în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu[1], sub denumirea de Teatrul de Operă şi Balet în vederea a două două ample manifestări internaţionale: al treilea Congres Mondial al Tineretului (25-30 iulie) şi al patrulea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor (2-14 august), dar a fost inaugurată abia la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul Dama de pică, operă de Piotr Ilici Ceaikovski. Faţada clădirii are un portic cu 3 arcade monumentale, împodobite cu statuile a patru muze, şi trei uşi de acces, care permit intrarea în holul fastuos înălţat pe două nivele. Sala de spectacole are forma de potcoavă. Scena are 24 m lăţime, 20 m adâncime şi 30 m înălţime. La ultimul etaj există Muzeul Operei. În parcul din faţa clădirii se află statuia marelui muzician George Enescu, o sculptură în bronz de Ion Jalea[2]. Tot în faţa clădirii, dar privind spre intrare, se află bustul compozitorului Gheorghe Stephănescu (1843 – 1925), fondatorul Operei Române. Pe faţada clădirii, în locul a două arcade mai mici, care le încadrau iniţial pe cele trei mari, au fost montate două basoreliefuri, unul care înfăţişeaza o scenă de operă (sculptoriZoe Băicoianu şi Boris Caragea), iar celălalt, zborul unor balerini (sculptor Ion Vlad). În sala de spectacole se găseşte un candelabru cu 100 de braţe de cristal aurit.[3]