Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu”

Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca este o unitate de cercetare ştiinţifică fundamentală cu profil umanist, care funcţionează sub auspiciile Academiei Române.Sub numele iniţial de Muzeul Limbii Române, institutul a fost înfiinţat, la Cluj, din iniţiativa lui Sextil Puşcariu, în toamna anului 1919. Creat ca o consecinţă pe plan cultural şi ştiinţific a Marii Uniri, el şi-a câştigat rapid prestigiul de cel mai solid institut de profil din perioada interbelică.[1] A funcţionat la început pe lângă catedra de limba română a Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj. Aşa cum l-a conceput fondatorul său, reputatul lingvist şi om de cultură Sextil Puşcariu, devenit, totodată, şi întâiul rector al Universităţii clujene, Muzeul Limbii Române îşi propusese, în „statutele” sale, următoarele obiective: „strângerea şi prelucrarea ştiinţifică a materialului lexicografic al limbii române din toate timpurile şi din toate regiunile locuite de români; pregătirea de studii şi lucrări speciale în vederea unificării limbii literare şi a terminologiei tehnice şi speciale în toate ţinuturile româneşti; deşteptarea interesului obştesc pentru studiul şi cultivarea limbii române; pregătirea de filologi români.”[2] Istoricul muzeului mai consemnează perioada refugiului la Sibiu, între 1940-1945, concomitent cu mutarea Universităţii clujene în urma Dictatului de la Viena. Reorganizat în anul 1949, se transformă, în urma restructurării cercetării ştiinţifice academice, în Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară. După 1990, îşi ataşează la titulatură sa şi numele fondatorului. Între anii 1974-1990, institutul a funcţionat sub egida Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.