Gheorghe Grigurcu

Născut în stânga Prutului, a parcurs un traseu biografic care l-a purtat prin Oradea, unde a urmat cursurile liceului, apoi la Bucureşti, unde a fost timp de un an cursant al Şcolii de Literatură "Мihai Eminescu" din Bucureşti (de unde a fost exmatriculat în urma unei vizite făcute lui Tudor Arghezi, care era în dizgraţia autorităţilor vremii). Şi-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, unde îl frecventa pe Lucian Blaga, motiv pentru care la absolvire nu a primit repartiţie[1]. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcţionar la „Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice” şi ca profesor de şcoală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia” din Oradea. A avut puţini prieteni dar buni. Dintre cei preferaţi se numără scriitorul Teodor Dume, pe care l-a adorat încă din tinereţe. De fapt primele texte literare ale lui Teodor Dume, au trecut prin filtrul lui Grigurcu şi al profesorului Anastasie Ţârulescu. Gheorghe Grigurcu, deşi puţin retras, s-a împrietenit cu Teodor Dume şi epigramistul Al. Silaghi, şi uneori se întâlneau la "Astoria" pentru o cafea sau un vin bun. Tot acolo în minicenaclu, Grigurcu citea şi analiza poeziile lui Teodor Dume. După nici un an , Teodor Dume reuşeşte să publice primul său volum de versuri "Adevărul din cuvinte" prefaţat de Gheorghe Grigurcu. Şi după o altă perioadă apare sub semnătura lui Teodor Dume o nouă carte întitulată "Strigăt din copilărie", prefaţată tot de Gheorghe Grigurcu. După trei decenii, Gheorghe Grigurcu a fost îndepărat din redacţie, şi s-a retras la Târgu Jiu, unde locuieşte şi în ziua de azi. Nu s-a considerat însă niciodată un provincial. În toată această perioadă şi-a păstrat demnitatea şi prietenia faţă de prietenii lui de suflet, Teodor Dume şi Al. Silaghi. În scrisorile adresate lui Teodor Dume, pe Al. Silaghi îl numea Alexandru Lăpuşneanu. A trăit mereu cu gândul la Oradea, oraşul de pe Criş. Pentru o înţelegere mai bună redau un fragment dintr-o scrisoare adresată lui Teodor Dume. Fragmentul face parte şi din introducerea în prefaţa cea dea doua carte (strigăt din copilărie) a lui Teodor Dume, " Pe tânărul poet Teodor Dume nu mi-l pot inchipui decât pe fundalul oraşului său, care timp de aproape trei decenii a fost şi al meu, Oradea. Oraş subtil şi cochet, neîndoios, cu o tradiţie barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar şi cu o prospeţime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescenţă perpetuă a uşoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale şesului şi de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficţiune! Desigur dar numai până la un punct. Căci orice loc se întreţese cu fibra sensibilă a celui ce s-a legat de el prin naştere, ori prin îndelungă vieţuire, mai exact spus cu fibra unei anume vârste. Copilăria, frageda tinereţe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o traiectorie geografică, câtă vreme le găsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărţii de faţă,Teodor Dume." Deşi departe de Oradea, Gheorghe Grigurcu a rămas cu sufletul la Oradea şi la prietenii lui dragi. În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare.