Casa memorială Dimitrie Anghel de la Corneşti

Casa memorială Dimitrie Anghel de la Corneşti a fost un muzeu memorial înfiinţat în casa în care s-a născut şi a trăit poetul simbolist Dimitrie Anghel (1872-1914) în satul Corneşti din comuna Miroslava (judeţul Iaşi). Casa memorială Dimitrie Anghel de la Corneşti (sau Casa Anghel) a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, la numărul 1349, având codul IS-II-m-B-04131 [1].Conacul datează din secolul al XIX-lea, fiind construit în anul 1840 de către familia boierească Beldiman, în spatele bisericii din sat (ctitorită de aceeaşi familie în 1833)[2]. Ulterior a aparţinut lui Dimitrie Anghel (n. 1833), tatăl poetului Dimitrie Anghel. Moşierul a modernizat activităţile agricole de pe moşia sa. În această casă s-a născut la data de 16 iulie 1872 Dimitrie Anghel, "poetul florilor". El a trăit primii ani ai copilăriei la conacul părintesc, înconjurat de o grădină plină de flori [3]. În anul 1971, a fost amenajat un muzeu în casa în care s-a născut poetul [4], muzeu ce aparţinea de Muzeul Literaturii Române din Iaşi. În muzeu erau expuse manuscrise, reviste, ediţii de poezii, fotocopii, cărţile poetului Dimitrie Anghel (1872-1914). În perioada comunistă, Casa memorială Dimitrie Anghel de la Corneşti figura pe hărţile turistice ca un important loc de vizitat din afara municipiului Iaşi. După cum îşi amintesc unii săteni din Corneşti, conacul Anghel era o casă frumoasă, cu o grădină plină de flori, o livadă de pruni, cu un beci de câţiva zeci de metri lungime, hambare, grajduri mari în partea din spate, velniţe de rachiu etc. Aici s-au ţinut şi baluri [5]. După Revoluţia din decembrie 1989, Casa memorială Dimitrie Anghel de la Corneşti a fost închisă temporar pentru restaurare. Ea a fost demolată de către locuitorii din sat care au furat tot din casă, luând până şi cărămida din fundaţia casei. Cărţile din casa memorială au fost adăpostite la şcoala din sat care poartă numele poetului. În anul 2008, pe locul unde s-a aflat Casa memorială Dimitrie Anghel nu mai era decât un morman de moloz, resturi dintr-un beci, toate acestea fiind năpădite de buruieni care aproape că le ascundeau cu totul [6].