Arheologie

Arheologia (termen derivat din cuvântul grecesc Αρχαιολογία, compus din αρχαίος archàios "antic" şi λόγος, lògos = "discurs" sau "studiu") este ştiinţa ce studiază civilizaţiile şi culturile umane vechi şi relaţiile acestora cu mediul înconjurător, prin documentare şi prin căutarea, culegerea, analizarea şi interpretarea urmelor materiale rămase.Deoarece cea mai mare parte a istoriei omenirii a avut loc înaintea invenţiei scrisului, arheologia este cea mai importantă metodă de studiu a preistoriei. În plus, deoarece în numeroase cazuri informaţiile istorice sunt incomplete, arheologia oferă o contribuţie esenţială la studiul istoriei umane. În unele societăţi, scrisul a fost utilizat de aristocraţie sau s-a folosit doar în cadrul religiei, astfel informaţiile scrise oferă date doar despre anumite categorii sociale. Importanţa arheologiei se reflectă şi în cadrul politic prin faptul că studiază cultura materială şi spirituală a predecesorilor, contribuind astfel la patrimoniul naţional şi universal. Numeroşi cercetători şi pasionaţi au exagerat latura politică sau ficţională a arheologiei, interpretările lor căzând într-o puternică pantă naţionalistă sau imaginară, aceste devieri fiind încadrate ca pseudo-arheologie. De o mare importanţă este cercetarea arheologică de salvare în cazul unor lucrări de construcţii, lucrări agricole, etc. Acestea pot distruge pentru totdeauna siturile arheologice, de aceea intervine cercetarea arheologică de salvare. În lumea ştiinţifică anglo-saxonă arheologia este o sub-disciplină a antropologiei, arheologul fiind antropolog şi nu un istoric aşa cum este cazul în general în Europa şi în România.Cercetarea arheologică propriu-zisă o reprezintă şantierul arheologic. În arheologia modernă săpătura arheologică se face prin colectarea tuturor materialelor descoperite în raport cu poziţia lor pe verticală (poziţia stratigrafică) şi orizontală dar şi asocierea lor cu complexele arheologice descoperite. Asocierea poziţiei verticale şi orizontale a obiectelor descoperite se face şi în raport cu obiectele sau complexele arheologice aflate în apropiere. Acest lucru ajută la stabilirea relaţiei temporale dintre diversele obiecte sau complexe, de xemplu dacă acestea aparţin aceleiaşi faze de locuire. Într-un sit arheologic ocuparea sau utilizarea lui se poate să fi durat o perioadă mai lungă de timp, locuirea fiind în acest caz o succesiune stratigrafică de nivele de locuire sau utilizare. În acest caz, conform principiului stratigrafic, artefactele mai recente se află dispuse în straturile superioare. Şantierul arheologic reprezintă o fază scumpă a cercetării arheologice şi implică un mare volum de muncă. Pe lângă dificultăţile create de costuri se adaugă faptul că şantierul arheologic reprezintă o cercetare distructivă a unui sit arheologic. După terminarea unui şantier arheologic într-un sit sau într-o porţiune dint-un sit arheologic acest tip de cercetare nu se mai poate relua niciodată. Datorită acestui tip de cercetare este necesară crearea unui plan a sitului arheologic în care se cuprind toate complexele arheologice, prin desene şi fotografii la care se adaugă o detaliere amănunţită a fiecărui complex arheologic în parte.