0 (cifră)

Zero înseamnă, primordial în matematică, dar nu numai în matematică, absenţa oricărei cantităţi. Trăind într-o lume materială, omului i-a fost foarte greu să înţeleagă noţiunea de zero ca un concept. Totuşi, matematicienii şi filozofii marilor civilizaţii ale omenirii au conceptualizat că ne-existenţa unei cantităţi reale trebuie să aibă o identitate clară, de sine stătătoare. Nici grecii antici, dar nici romanii nu recunoaşteau zero ca fiind o cifră. Probabil că în India, acum circa 4.500 de ani, se găseşte prima documentare a necesităţii existenţei cifrei zero, cu semnificaţia de gol, nimic sau absenţa a ceva ce există. Utilizând un sistem zecimal de măsuri şi greutăţi, cu submultiplii fracţionari de tipul 1/2, 1/5, 1/10, 1/20, 1/50, 1/100, ... , indienii antici au ajuns să definească o "minusculă" dimensiune liniară, o lungime egală aproximativ cu 1,704 mm, lungime pe care au denumit-o sunya, adică gol sau nimic. Această definiţie a condus la existenţa, pentru prima dată în matematică a rezultate negative sau nule, pentru că înainte de această definire, doar rezultate pozitive erau posibile. Mult mai târziu, arabii au preluat conceptul, realizând şi primul sistem zecimal de numeraţie, aşa cum îl ştim astăzi, cu zece cifre, 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9. Zero a devenit un simbol special al sistemului zecimal primind numele de sifr, care a derivat mai apoi în toate limbile moderne, fiind, spre exemplu, cifră în limba română, Ziffer în limba germană, chiffre în limba franceză, cyfra în limba poloneză, etc. Cuvântul cel mai des utilizat pentru 0 este astăzi zero. La fel ca si cuvântul nil, acesta are originea în Italia; origine datorită matematicianului Leonardo Fibonacci, care a luat cuvantul arab "sifr" (adica gol) şi l-a italienizat, rezultatul fiind cuvântul "Zefiro", care a fost ulterior abreviat "zero".