Vestă BCD

Vesta de salvare este o componentă principală a echipamentului de scafandru, utilizată atât în scufundările libere, în apnee, cât şi în scufundările cu aparat autonom de respirat sub apă. Pentru obţinerea flotabilităţii nule, necesară în următoarele situaţii: compensarea pierderii de flotabilitate a costumului din neopren ce se comprimă în timpul coborârii sub apă. Această compensare se realizează printr-o uşoară umflare a vestei; compensarea unei greutăţi suplimentare pe care scafandrul trebuie să o transporte dintr-un loc în altul, de la suprafaţă către adâncime sau de la adâncime către suprafaţa apei. Şi această compensare se realizează tot printr-o umflare controlată a vestei; compensarea pierderii de greutate atunci când scafandrul depune sub apă sau la suprafaţa apei obiectul transportat. Această compensare se realizează printr-o dezumflare a vestei ce iniţial era umflată la flotabilitate neutră; asigurarea unei flotabilităţi pozitive suficiente pentru cazul în care scafandrul trebuie să rămână la suprafaţă un timp mai mare fără să facă efort. Această flotabilitate este asigurată prin umflarea, de obicei orală, a vestei. Dacă scafandrul doreşte să reia imersia, atunci va proceda la dezumflarea graduală şi controlată a vestei până la atingerea flotabilităţii nule; Primele veste folosite de scafandri la începutul anilor 1960, au fost vestele de salvare, utilizate de obicei pe mare în caz de naufragiu. Aceste veste erau echipate cu un mic furtun pentru umflare orală. De asemenea, vesta era prevăzută şi cu un cartuş cu bioxid de carbon utilizat pentru umflare în caz de urgenţă. Aceste veste prezentau multe dezavantaje în cazul utilizării lor de către scafandri şi anume aveau un volum mic şi erau inconfortabil umflate. Vestele standard se pun în jurul gâtului, acoperind pieptul şi se prind cu ajutorul unor curele. Furtunul pentru umflat şi dezumflat vesta este mai lung şi cu diametru mai mare şi ataşat în partea superioară pentru a permite aerului să fie evacuat mai uşor atunci când este necesară o manevră de dezumflare a vestei. Aceste veste sunt prevăzute cu o supapă de suprapresiune pentru a preveni supraexpansiunea aerului în timpul ridicării scafandrului către suprafaţă. Ca şi vestele de început, aceste modele sunt prevăzute cu un cartuş cu bioxid de carbon pentru umflare în caz de urcare de urgenţă, iar unele veste, model mai nou, sunt echipate cu sisteme de umflare, fie de la butelie proprie, fie de la buteliile aparatului de respirat autonom. La sfârşitul anilor 1960 au apărut primele veste de salvare special concepute atât pentru scufundarea liberă cât şi pentru scufundarea cu aer comprimat.