Testiculele sunt o pereche de organe de reproducere masculine care produc, în principal,testosteron, un hormon care controlează dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine şi care joacă un rol important în dezvoltarea spermei. Testiculul (din latină testis) este gonada masculină la animale. Mamiferele de gen masculin au două testicule, care sunt de obicei conţinute într-o extensie a abdomenului, numită scrot.Se dezvoltă în regiunea lombară, de unde descind (descensus testis) de-a lungul peretelui dorsal al cavităţii abdominale, trec prin canalul inghinal şi ajung în scrot, unde le găsim în mod normal la naştere, despărţite prin septul scrotal (septum scroti). Există şi posibilitatea opririi acestui proces de coborâre a testiculelor, la diferite niveluri, respectiv, în cavitatea abdominală, în canalul inghinal sau în dreptul orificiului extern al aceluiaşi canal, ceea ce constituie ectopia testiculară, uni- sau bilaterală. Ea necesită intervenţie chirurgicală sau tratament medical, deoarece, în caz contrar, se instalează atrofia testiculară. Configuraţia externă. Forma testiculelor este ovoidală, fiecare cântărind 20-30 gr. Au dimensiuni de 4-5 cm, în lungime şi 2,5 cm grosime, culoare alb-albăstrie şi consistenţă fermă, elastică, asemănătoare cu globul ocular, fiind în întregime acoperite de seroasa vaginală. Prezintă două feţe, medială şi laterală, două margini, superoanterioară, liberă şi inferoposterioară, şi două extremităţi, superioară (extremitas superior) şi inferioară (extremitas inferior). Extremitatea superioară este acoperită de capul epididimului. Între capul epididimului şi testicul există un mic corp ovoid, numit hidatida sesilă a lui Morgagni (appendix testis), plină cu o substanţă gelatinoasă. Sub seroasa vaginală, adică sub epiorchium, testiculul este învelit într-o membrană fibroasă, densă, numită albugineea. Grosimea albugineii, care este în medie 1 mm, creşte la nivelul marginii posterioare a testiculului, îndeosebi în jumătatea superioară, unde este mult mai mare şi alcătuieşte mediastinum testis, sau corpul lui Highmor. Prin vârful acesteia pătrund, în testicul, vasele sangvine şi ies din el 10-15 canalicule (ductuli efferentes), ce aparţin căilor spermatice, care străbat tunica albuginee şi pătrund în capul epididimului. De la nivelul vârfului şi feţelor laterale ale mediastinului pornesc radial în toată grosimea organului numeroase septuri conjunctive, care împart testiculul în lobuli. Aceştea, de formă piramidală sau conică, a căror bază este situată pe albuginee, opusă ca dispoziţie mediastinului, sunt în număr de 200-300 şi conţin canaliculele seminifere contorte (tubulli seminiferi contorti). Lungimea acestor canalicule foarte flexuoase este între 0,70-0,80 m, numărul lor variază de la 1-4. Ele formează parenchimul testicului (parenchyma testis) şi reprezintă porţiunea glandulară a acestuia, constituită dintr-o membrană bazală, pe care se găsesc două feluri de celule: celule germinative de diferite vârste (cele mai vârstnice, spermatogoniile, dau naştere, înspre lumenul tubilor, la celule din ce în ce mai tinere, iar în lumenul tubilor contorţi sunt spermatozoizii sau spermiile), care sunt implantate în celelalte celule ale tubilor, în celulele de sprijin ale lui Sertoli. Între tuburile contorte, în ţesutul conjunctiv se găsesc celulele interstiţiale ale lui Leydig, cu funcţie secretoare internă. Tuburile contorte se unesc în canaliculele drepte, ce se continuă cu reţeaua testiculară a lui Haller din mediastin, din care iau naştere ducturile eferente, ce se deschid în capul epididimului.
