Ştefan Tomşa al II-lea

Ştefan Tomşa al II-lea (sau Ştefan al IX-lea Tomşa), Domn al Moldovei: 20 noiembrie 1611 - 22 noiembrie 1615 şi septembrie 1621 - august 1623. Originea lui este incertă: unele izvoare spun că era om de rând din ţinutul Putnei, iar alte documente precizau că este "os domnesc", fiind feciorul lui Ştefan al VII-lea Tomşa. Următorul fapt poate inclina balanţa spre ultima ipoteză: în anul 1611, marele vizir Nasub-paşa preciza sultanului că "pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomşa-Vodă" şi Ştefan a primit steag de domnie. În anii anteriori, Ştefan Tomşa a învăţat meseria armelor participând la luptele dintre francezi şi spanioli în Pirinei. A fost lefegiu în armata lui Ştefan Bathory, iar mai târziu a intrat în armata turcească participând la un război cu perşii. Ajunge domn în Moldova în plin război deoarece ţara era teren de bătaie dintre poloni şi turci. Boierii filopoloni şi anume logofătul Stroici, Nicoara Prăjescu, Dumitru Buhuş, Pătraşcu Ciogolea erau împotriva lui, ştiind că noul domn lua locul lui Mihail Movilă în lupta dintre poloni si otomani. Partida filopolonă şi antiotomană din Moldova, în frunte cu paharnicul Bucuioc şi vornicul Nistor Ureche, s-au refugiat în Polonia pentru a cere sprijin militar împotriva noului domn. În vara lui 1612 hatmanul Zolkiewski, panul Ştefan Potocky şi Constantin Movilă intră în Moldova. Domnitorul strânge oaste având în slujba sa foştii căpitani ai lui Mihai Viteazul, pe Mîrza, Gheţa şi pe sârbul Gheorghe Rat. Primise sprijin şi de la turci şi tătari, cavaleria lui Cantemir-bey şi corpuri de oaste conduse de Hussein-aga şi Magyar-oglu-paşa. Armata polonă a fost înfrântă la Cornul lui Sas, unde Potocki cade prizonier şi este întemniţat iar Constantin Movilă moare la trecerea Nistrului. Ridicând în ranguri boieri noi, pe Mîrza (vel-vornic), Costache Roşca (vel-vistiernic), Ştefan Vodă se răzbună asupra boierilor filopoloni. De altfel, lui i se mai zicea şi "voievodul săracilor" deoarece era bun şi drept cu ţăranii, ştiind că boierimea făcea multe necazuri ţăranimii. În politica externă Ştefan Vodă, împreună cu Radu Mihnea, au întreprins o expediţie militară în Transilvania, sprijinindu-l pe Gabriel Bethlen să ajungă principe. Se încheiase apoi o alianţă între cele trei ţări, dar singurul care a respectat-o în adevaratul sens al cuvântului a fost domnul Moldovei. În vara lui 1613 boierii filopoloni se răscoală din nou împotriva lui Tomşa, dar urzelile au ajuns la urechea domnitorului ce ia măsuri şi decapitează 75 de dregători la un ospăţ. Boierimea nu se lasă descurajată şi se răzvrătesc din nou având capi pe vel-logofătul Nechifor Beldiman, vel-vornicul Baldovin, vel-hatmanul Sturza, bi-vel-vistiernicul Boul si pe vel-vornicul Mîrza cu mercenarii săi. În septembrie 1615 răzvrătiţii înconjoară Iaşiul cerându-i domnitorului să părăsească tronul. Răscoala a fost înfrântă de domnitor în confruntarea de la Fântâna lui Păcurar iar cei prinşi au fost ucişi. Domnitorul a salvat Transilvania de pârjol tătăresc, convingându-l pe Cantemir-bey să îşi trimită hoardele in Polonia pe care hanul tătar a devastat-o. În noiembrie 1615 polonii au intrat în Moldova, iar oastea lui Tomşa a fost înfrantă pe dealul Tătaranilor. Domnitorul fuge din ţară, iar Alexandru Movilă ajunge domnitor. Tomşa redevine domn al Moldovei şase ani mai târziu. În cei doi ani de domnie, a căutat să ajungă la o înţelegere cu boierii, ba chiar şi cu polonii. Se apucase înainte să ctitorească Mănăstirea Solca pe care n-a mai apucat să o termine. A fost mazilit şi a murit printre străini pe malurile Bosforului.