Şcoala Rinzai

Şcoala Rinzai este una din cele două şcoli budiste zen majore din Japonia, cealaltă fiind Şcoala Sōtō. Numele este preluat de la maestrul chinez Chan (zen) Linji Yixuan. Şcoala de sud, de care aparţinea Linji, sublinia cunoaşterea bruscă, spre deosebire de Şcoala de nord care sublinia cunoaşterea treptată. Practica se caracterizează prin meditaţie viguroasă, schimburi verbale dure între maestru şi discipol, lovirea discipolului cu o bâtă specială (bō), şi certatul discipolului cu voce tare (katsu). Călugărul Eisai este considerat cel care a introdus şcoala Rinzai în Japonia, după întoarcerea sa din cea de a doua călătorie de studiu din China. Acolo a studiat timp de 4 ani (din 1187) cu maestrul Xu'an Huaichang. Eisai şi alţi pionieri zen au introdus meditaţia zen în Japonia, la început găsind opoziţie din partea călugărilor şcolii Tendai (de la templul Enryakuji). Şogunul însă s-a lăsat convins de meritele practicilor zen, dându-i voie lui Eisai să construiască templul Kenninji din Kyoto. Un alt călugăr care a avut o influenţă puternică asupra dezvoltării şcolii Rinzai a fost Hakuin (1686-1769). Şi-a petrecut majoritatea timpului călătorind pentru a propaga practica zen. Pentru ţărani a inventat o metodă simplificată de practicare care lăsa o oarecare libertate şi folosirii rugăciunilor, a fabulelor moraliste, şi invocaţiilor din sutre. Însă pentru samurai şi călugări avea o metodă mai strictă de meditaţie care includea şezutul pe călcâie (zazen) şi studiul enigmelor kōan.