Şcoala austriacă de economie

Şcoala austriacă de economie este un curent economic care susţine un punct de vedere praxeologic, investigând acţiunea umană pentru a analiza economia [1]. Economiştii austrieci argumentează că doar piaţa liberă, spre deosebire de economia socialistă, poate ajuta omenirea în lupta cu sărăcia; capitalismul şi socialismul fiind singurele sisteme sociale, alegerea între ele este de făcut ţinând seama de acest aspect [2]. Şcoala austriacă de economie a apărut în 1871, odată cu publicarea lucrării Grundsätze der Volkwirtschaftslehre (Principiile economiei) de către Carl Menger. Menger, plecând de la premisa că preferinţele individuale sunt factorul decisiv în comportamentul economic al oamenilor, dezvoltă teoriile subiectivismului şi marginalismului. [3] Lui Menger i se alătură alţi economişti austrieci care sprijină liberalismul şi susţin o politică de neintervenţie a statului în economie: Friedrich von Wieser şi Eugen von Böhm-Bawerk[4]. Ei se opun Şcolii germane de economie şi abordării economiei dintr-un punct de vedere istoric, conform căruia nu ar exista teoreme economice, universal valabile. Conflictul dintre aceste două şcoli este cunoscut sub numele de Methodenstreit, disputa metodelor. Mises consideră că "miza disputei era, în esenţă, posibilitatea unei ştiinţe, diferite de istorie, consacrate cercetării aspectelor acţiunii umane."[5]. Boehm-Bawerk a combătut teoria marxistă a exploatării capitalului. Disputa cu socialismul este contiuată de alţi economişti austrieci. Ludwig von Mises oferă în Human Action (1966) o prima teorie sistematică şi completă asupra felului în care sunt determinate preţurile de către piaţă. Posibilitatea calculului economic, care garantează progresul economic, se bazează pe propietate privată. Cum în socialism proprietatea privată nu există, decurge că în socialism dezvoltarea economică nu poate avea loc.[6]. Un alt argument împotriva economiei socialiste este oferit de Friedrich Hayek în lucrarea The Use of Knowledge in Society (1945): economia socialistă este un sistem care bazat pe planificare centralizată; cunoaşterea care permite realizarea oricărui calcul economic este dispersată la nivelul întregii societăţi, astfel încât ea nu este niciodată disponibilă într-o cantitate satisfăcătoare planificatorului [7]. Murray Rothbard a fost discipolul lui Mises şi a dezvoltat concepţiile individualiste ale lui Mises. El este un teoretician al libertarianismului radical[8].