Podul Minciunilor din Sibiu

Podul Minciunilor (în germană Lügenbrücke), primul pod din fontă montat şi aflat în serviciu pe teritoriul actual al României, face legătura dintre Piaţa Mică (în germană Kleiner Ring) şi Piaţa Huet (în germană Huetplaz). Podul Minciunilor, întâiul pod din fontă aflat în serviciu pe teritoriul de azi al României, a fost turnat în Laubach, în landul Hessa şi montat la Sibiu în anul 1859, înlocuind un pod de lemn. Podul face legătura între Piaţa Mică şi Piaţa Huet, trecând peste strada Ocnei, care uneşte oraşul de jos cu oraşul de sus. Elementele constitutive ale podului au dimensiuni de circa 5 m lungime şi 1,6 m înălţime, iar deschiderea podului este de 10,5 m. [1] A fost numit „podul minciunilor” sau „podul mincinoşilor” din cauza legendei care spune că podul se va prăbuşi dacă cineva va sta pe el şi va spune o minciună. În tradiţia orală locală circulă diferite legende despre acest pod, legate de minciunile îndrăgostiţilor ori cele ale precupeţelor ce vindeau în zonă. Adevărul pare a fi altul. Deoarece podul nu avea piloni pe care să se sprijine, a fost denumit în germană Liegenbrücke, ceea ce însemna, în traducere pod culcat. Denumirea fiind aproape omofonă cu Lügenbrücke[2] (podul minciunilor), a dus la naşterea legendelor şi anecdotelor. [3] O veche poveste spune că un băiat, căruia îi cam plăcea să mintă, a fost plecat într-o călătorie. La întoarcere, i-a povestit tatălui său că pe drum s-a întâlnit cu un câine mare cât un cal. Auzind aceasta, tatăl i-a povestit fiului despre podul minciunilor, spunându-i că trebuie să traversezi acest pod, în ziua în care ai minţit. Numai că podul nu este un pod obişnuit: cel care a minţit, îşi va rupe cu siguranţă un picior. Imediat, dimensiunile câinelui din povestirea copilului au început să fie mai mici... [4]