Podul Faidherbe

Podul Faidherbe este un pod rutier peste cursul inferior al fluviului Senegal care leagă insula şi oraşul Saint-Louis din Senegal de litoralul Africii. Podul, inaugurat în 1897, este cu tablier metalic format din grinzi cu zăbrele nituite. Podul are un total de 8 travee, o lungimea totală de 507,35 m şi o lăţime de 10,5 metri. Podul a fost afectat de rugină şi a necesitat o reabilitare totală, care a început în 2007. Fiind considerat un monument istoric, reabilitarea podului a respectat concepţia sa iniţială. din zona de vărsare a fluviului Senegal în Oceanul Atlantic. Un braţ mic al fluviului separă insula de o limbă de pământ numită Langue de Barbarie, un cordon litoral de 40 de km lungime care se întinde de la Gokhoumbadj în nord până la Taré în sud. [1] [2] În această zonă sunt aşezate suburbiile Guet Ndar şi Ndar-Tout. Braţul principal al râului Senegal desparte Insula Saint-Louis de litoralul principal, pe care este situată suburbia Sor.[3] Vedere aeriană a fluviului Senegal arătând cordonul litoral Langue de Barbarie, insula Saint-Louis şi podului Faidherbe. Până la jumătatea secolului XIX, accesul se realiza prin pirogi şi alte tipuri de ambarcaţii. Trupele, caii şi materialele armatei coloniale erau transportate cu ajutorul unor şalande. Animalele mai puteau ajunge în insulă de pe cordonul litoral, prin vadul „Bop Nkior”. [4] În 1858, Louis Faidherbe, guvernatorul Senegalului, a inaugurat bacul Bouetville, care putea transporta 150 de pasageri, precum şi animale sau mărfuri. Bacul reuşea să facă zilnic câte 10 traversări în fiecare sens, între răsăritul şi apusul soarelui. Tarifele practicate la acea vreme erau de 5 centime pentru o persoană, 50 centime pentru un cal, un bou sau o cămilă şi 2 franci pentru o căruţă. În mai puţin de un an s-a putut constata că acest sistem nu putea face faţă cerinţelor, chiar după instalarea unui al doilea bac şi punerea în funcţiune a unei şalupe pentru cazuri de urgenţă. În situaţii de furtună, bacurile erau antrenate spre ocean şi ruperile lanţurilor halaj erau un accident frecvent, determinând întreruperi de peste o zi. De asemenea bacurile nu corespundeau cerinţelor militare, deoarece nu permiteau deplasarea rapidă spre litoral a garnizoanei din oraş, în caz de atac. Carte poştală de epocă, prezentând o vedere generală a podului Faidherbe. Ţinând seama de aceste condiţii, căpitanul de fregată, Robin, locţiitorul guvernatorului Louis Faidherbe, i-a solicitat prinţului Jerôme Napoléon, Ministrul Algeriei şi al Coloniilor, aprobarea de a construi un pod plutitor. Inaugurat la 2 iulie 1865, podul avea o lungime totală de 680 metri (din care partea plutitoare reprezenta 350 m) şi o lăţime de 4.0 m. Partea plutitoare era formată din 40 de pontoane metalice, care susţineau un tablier de lemn. Trei dintre pontoane puteau fi îndepărtate astfel încât să creeze o deschidere de 20 m lăţime pentru navele care urcau pe fluviul Senegal. Podului i s-a dat numele de Podul Faidherbe printr-un decret al împăratului Napoleon al III-lea. [4] Darea în funcţiune în 1885 a căii ferate Saint-Louis — Dakar a mărit considerabil traficul peste pod. Calea ferată ajungea la Soc, pe litoral, astfel încât toate mărfurile transportate între oraş şi gară trebuiau să traverseze podul. Pentru a evita suprasolicitarea podului, un decret emis în acelaşi an limita la 1.500 kg. greutatea vehiculelor care traversau podul. Lăţimea redusă a podului îngreuna încrucişările de vehicule pe pod. De asemenea, întreţinerea podului era dificilă. O echipă de 16 muncitori era ocupată în permanenţă cu evacuarea apei infiltrate în pontoane, cu verificarea lanţurilor de ancorare şi cu diferite lucrări de reparaţii. Deschiderea în fiecare zi a podului pentru trecerea navelor era şi ea o operaţie delicată. În câteva ierni, podul a fost avariat de furtuni şi scos din funcţiune pentru perioade de câteva zile. Cu toate aceste greutăţi, podul a rămas în funcţiune timp de 32 ani, până în 1897 când a fost dezafectat.[5]