Poarta stelară este un dispozitiv de călătorie la mare distanţă în formă de portal, folosit în universul imaginar din franchiza Stargate.
Apare pentru prima dată în filmul Stargate din 1994.
Porţile stelare sunt inele mari (6,7 metri diametru şi 29.000 kg.) formate dintr-un material superconductor fictiv numit "Naqahdah".Filmul Stargate trece foarte repede peste explicaţiile cum funcţionează poarta şi cum este operată, dar continuările filmului prezintă o cantitate mare de detalii. În SG-1 se explică că destinaţia unei porţi nu este fixă, dar este marcată printr-un un proces cunoscut sub numele de "apelare".
Odată ce o anume destinaţie este selectată de călător, poarta generează o gaură de vierme între ea şi un dispozitiv complementar aflat la destinaţie (o altă poartă), fiind alimentată cu cantităţi mari de energie.
Obiectele aflate în tranzit între porţi sunt desfăcute în componentele lor chimice individuale şi transformate în energia care poate trece dinolo de linia orizontului într-o gaură de vierme, înainte de a fi reconstituite în cealaltă parte, la destinaţie.
Fiecare locaţie deservită de o poartă stelară are propria sa "adresă" unică, care este o combinaţie de şapte sau mai multe simboluri nerepetabile care se folosesc în timpul "apelării" porţii.
De exemplu pentru a ajunge pe Abydos de pe Pământ trebuie apelată adresa planetei Abydos (prin activarea simbolurilor în ordinea): şi apoi activarea punctului de origine (aici Pământul).
