Partidul Comunist Român

Partidul Comunist Român (cunoscut sub acronimul frecvent utilizat, PCR) a fost un partid politic, succesor al ramurii bolşevice de extremă stânga al Partidului Socialist din România, care a susţinut ideologic realizarea revoluţiei comuniste. În perioada interbelică a fost o forţă politică ilegală, de mică anvergură, complet subordonată Cominternului şi implicit URSS. S-a împotrivit constant includerii în statul român a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Cadrilaterului şi a susţinut Pactul Ribbentrop-Molotov, care se pronunţa, în protocolul adiţional secret, în favoarea cedării de teritorii româneşti către Uniunea Sovietică. Până la sfârşitul anilor 1930, majoritatea membrilor fuseseră arestaţi sau se refugiaseră în URSS. Partidul comunist şi-a început ascensiunea la putere în statul român la 23 august 1944, odată cu intrarea Armatei Roşii în Bucureşti, fiind parte a complotului înlăturării mareşalului Ion Antonescu. După această dată, cu sprijinul direct al lui Stalin şi al trupelor sovietice, PCR şi-a eliminat treptat adversarii, iar după abdicarea regelui Mihai I a instaurat Republica Populară Română. Între 1947 şi 1989 PCR a fost singurul partid politic din România. În articolul 3 al Constituţiei României din 1965, PCR era numit "forţa politică conducătoare a întregii societăţi din Republica Socialistă România".