Oceanul Pacific

Oceanul Pacific (de la numele latin Mare Pacificum = mare liniştită) este cel mai mare ocean din lume, acoperind aproximativ 33% din suprafaţa Pământului. Oceanul are o suprafaţă totală de 179,7 milioane de km² şi se întinde pe aproximativ 15.500 km de la Strâmtoarea Bering în nord şi până la Marea Ross în Antarctica. Limita vestică a oceanului este Strâmtoarea Malacca, iar la est oceanul e mărginit de continentul America. Pacificul conţine în jur de 25.000 de insule, numite Insulele Pacifice, mai mult decât conţin toate celelalte oceane împreună. Groapa Marianelor, aflată în nord-vestul oceanului, este cel mai adânc punct de pe planetă, având o adâncime de 11.034 m. Oceanul a fost numit "pacific" deoarece primii marinari europeni au găsit o apă deosebit de liniştită dincolo de Capul Horn, punctul cel mai sudic al Ţării de Foc. În pofida numelui, în Pacific există nenumărate furtuni, taifunuri, uragane, cutremure subacvatice, tsunamiuri şi alte fenomene naturale cu energii uriaşe. Numele oceanului a fost dat de navigatorul portughez Ferdinand Magellan. ESTE cel mai mare oceam al pamantului si se imparte in 2 bucati.emisfera sudica si nordica. Suprafaţa oceanului Pacific este - socotind şi mările secundare - 181,34 milioane km², sau, fără acestea, 166,24 milioane km², ceea ce constituie aproximativ 35 % din suprafaţa totală a Pământului sau mai bine de jumătate din suprafaţa totală a mărilor şi oceanelor. Suprafaţa Pacificului este astfel mai mare decât suma suprafeţelor tuturor continentelor. Volumul de apă este de 714,41 milioane km³ cu tot cu mările secundare, sau 696,19 milioana km³ fără apa din mările secundare. Adâncimea medie este de 3.940 m, dacă sunt luate în consideraţie mările secundare, sau 4.188 m fără acestea. Adâncimea maximă este de 11.034 m. [1] [2] Temperaturile înregistrate în apele oceanului la ecuator sunt între 25–30 °C. De asemenea, şi salinitatea apei variază: apa din zona ecuatorului este mai puţin sărată decât apa dinspre poli, datorită precipitaţiilor ecuatoriale abundente din timpul anului. Apa Oceanului Pacific este în medie mult mai caldă decât apa Oceanului Atlantic. Relieful submarin al Pacificului este foarte variat. Câteva formaţiuni subacvatice importante, de întinderi uriaşe, sunt: dorsala Pacificului, Inelul de foc (vulcanism), bazine, ridicături ("munţi" subacvatici), abisuri, şanţuri ş.a. Oceanul acoperă aproape o treime din suprafaţa pământului, având o suprafaţă de 179,7 milioane km², mai mare decât întreaga suprafaţă a continentelor. El se întinde pe direcţia nord-sud pe aproximativ 15.500 km de la Marea Bering din Oceanul Arctic până la marginile îngheţate ale Mării Ross din Antarctica la sud (deşi regiunea Antarctică din sudul Pacificului este numită câteodată Oceanul Sudic), iar pe direcţia vest-est se întinde pe aproape 19.800 km, din Indonezia până la coastele Columbiei şi Peru (la nivelul paralelei de 5° N, această distanţă reprezentând peste jumătate din lungimea acestei paralele şi de peste 5 ori diametrul Lunii). Limita vestică a oceanului este plasată pe Strâmtoarea Malacca. Cel mai adânc punct de pe planetă este Groapa Marianelor, la 11.034 metri sub nivelul mării. Adâncimea medie este de 4.280 metri[3].