Oceanul Atlantic de Sud

Atlanticul de Sud este împărţit în trei zone din punct de vedere al hulei: Atlanticul de Sud 0º-20ºS: hulă uşoară spre moderat, rareori puternică; de la sud-est în partea de est a zonei şi de la sud-est spre est în partea de vest a zonei. Atlanticul de Sud 20ºS-40ºS: hulă în general moderată, doar câteodată puternică; în partea de est a zonei, direcţia este din sud; direcţia este variabilă în partea de vest a zonei, dar în general din directia nord-est si nord. Atlanticul de Sud 40ºS-60ºS: hulă în general moderată, dar în sudul extrem este deseori puternică. Vânturile cele mai puternice bat dinspre nord-vest împreună cu nori groşi şi o scădere a barometrului; ei sunt urmaţi de vânt de sud-vest odată cu creşterea barometrului şi cer senin. Vara frecvenţa mării înalte şi furtunilor până la 64º lat. S, unde viteza vântului e scăzută, altfel furtuni puternice apar din timp în timp. Majoritatea mării înalte şi hula apar dinspre vest.Zona ecuatorială (4º lat. S) este cunoscută ca zona calmurilor (sau a calmului ecuatorial). Perioadele de calm nu se întâlnesc decât în proporţie de 25% din durată, restul timpului fiind caracterizat de vânturi de suprafaţă cu direcţii variabile şi intensităţi reduse, care alternează cu calmuri şi cu grenuri (furtuni violente de scurtă durată), însoţite de ploi torenţiale, cu frecvente şi puternice descărcări electrice. Spre nord şi sud de zona ecuatorială întâlnim zona vânturilor alizee, care se extinde pe aproximativ 1200 Km (între 5º-30º lat. S). Alizeele au o intensitate normală a vântului de forţa 4-5. Sunt vânturi permanente caracterizate printr-o direcţie stabilă. În această zonă acţionează alizeele de sud-est. În zona de acţiune vremea este în general bună, iar cerul senin. În est înnorările sunt mai rare decât în vest, unde nebulozitatea şi căderile de precipitaţii ating valori maxime vara. Vremea bună poate fi întreruptă de periculoase furtuni tropicale. Vânturile de vest în emisfera de sud bat din direcţia vest-nord-vest cu forţe mari. Vara intensitatea lor maximă este înregistrată în centura delimitată de lat. 55º S şi 60º S, iar iarna, între lat. 50º S şi 55º S. Regiunea cuprinsă între aproximativ lat. 40º S şi 50º S, prin care trec rutele navelor ce se îndreaptă spre părţile sudice ale Africii, spre America de Sud, este cunoscută sub denumirea roaring forties (vuietul de la 40º latitudine), iar vânturile de vest care suflă în această regiune sunt denumite forties. În prezent, navele de transport moderne evită să coboare la latitudini mai mari de 40º S deoarece în aceste zone marea este permanent foarte agitată, nebulozitatea atinge valori ridicate, cad precipitaţii care reduc considerabil vizibilitatea, iar în timpul nopţii există riscul coliziunii cu aisberguri. Pamperos sunt vânturi de sud-vest, care ating brusc viteze de peste 100 de noduri (viteza maximă măsurată a fost de 107 noduri la Montevideo). Durata minimă de acţiune este de 3-4 zile, iar cea maximă, de peste 15 zile. Anual se înregistrează aproximativ 20 de pamperos la La Plata, 16 la Montevideo şi 12 la Buenos Aires. Sudestadas este un vânt care se declanşează în apropierea aceloraşi coaste. El agită puternic marea şi aduce ploi torenţiale ce reduc mult vizibilitatea. Viteza acestui vânt poate atinge şi chiar depăşi 80 de noduri. Simoonul este un vânt de sud sau sud-est care bate pe coastele Marocului, îndeosebi către sfârşitul verii. Este vânt cald, uscat, purtător de praf şi nisip. Harmattanul este un vânt de nord sau nord-est care bate pe coastele Nigeriei în perioada decembrie-februarie. Sondo este un vânt cald de nord, care bate pe coastele estice ale Americii de Sud, între Porto Alegre şi Bahia Blanca. Depăşeşte adeseori forţa 6-7, îndeosebi vara.