Mănăstirea Popăuţi

Mănăstirea Popăuţi este o mănăstire de călugări amplasată în municipiul Botoşani, pe Str. Ştefan cel Mare nr. 41, în apropierea gării. Ea a fost ctitorită în anul 1496 de către domnitorul Ştefan cel Mare (1457-1504). Ansamblul Mănăstirii Popăuţi a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Botoşani din anul 2004, având codul de clasificare BT-II-a-A-01929 şi fiind alcătuit din următoarele 2 obiective [1]: Biserica "Sf. Nicolae"-Popăuţi - datând din anul 1496, cu transformări din 1858, având codul BT-II-m-A-01929.01 Turnul clopotniţă - datând din 1496, având codul BT-II-m-A-01929.02 Biserica "Sf. Nicolae"-Popăuţi a fost zidită în anul 1496 ca biserică de mir, fiind ctitorită de către Ştefan cel Mare şi amplasată la periferia Botoşanilor, în zona denumită Popăuţi. Ea prezintă mai multe asemănări cu alte biserici orăşeneşti zidite la sfârşitul domniei voievodului moldovean, şi anume cu Biserica "Sf. Nicolae" din Dorohoi şi cu Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău. Pe zidul de nord al pronaosului se află o pisanie în limba slavonă pe care sunt înscrise următoarele: Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinţi părintele nostru arhiereul şi făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004, iar al domniei sale al patruzecilea curgător, luna septembrie, 30 [2]. Lângă biserică s-a aflat un palat domnesc în care poposea Ştefan cel Mare în drumul său spre Curtea domnească din Hârlău. Conform cronicilor, la 22 iulie 1518 a ajuns aici şi domnitorul Petru Rareş. În cursul secolului al XVI-lea, biserica a suferit mai multe modificări. Abia în anul 1626 s-a format satul Popăuţi, până atunci biserica aflându-se în mijlocul codrilor Botoşanilor. În anul 1751, Biserica Popăuţi a fost transformată în mănăstire de călugări, fiind construit cu acest prilej un zid de piatră care înconjura incinta. Mai mulţi domnitori au înzestrat mănăstirea cu moşii, printre care menţionăm următoarele: jumătate din moşia Tătăraşi (1748, Grigore II Ghica), cealaltă jumătate a moşiei Tătăraşi (1751, Constantin Racoviţă), moşia târgului Botoşani şi izlazul cumpărat de la familia Cantacuzino (1753, Constantin Racoviţă), Cişmea, Răchiţi etc. În anul 1753, domnitorul Constantin Racoviţă a închinat Mănăstirea Popăuţi către Patriarhia Antiohiei, aici instalându-se călugări greci. Hotarele mănăstirii au fost întărite prin actele lui Grigore III Ghica (1776), Alexandru I Mavrocordat (1783) şi Alexandru Moruzi (1803). Moşiile mănăstirii, împreună cu iazurile şi viile, sunt arendate de către stareţii Popăuţilor, aducând mari venituri călugărilor greci. Printre stareţii mănăstirii din secolul al XIX-lea menţionăm pe arhimandritul grec Inochentie care a devenit în anul 1820 mitropolit de Ilicopoleos [3] şi pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864), viitor mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. Legea secularizării averilor mănăstireşti din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moşiile deţinute, iar Mănăstirea Popăuţi a devenit biserică de mir. Pe rând, proprietăţile fostei mănăstiri sunt cedate de Primăria oraşului Botoşani către diverse instituţii: casele egumeneşti sunt date armatei în 1868, livada este preluată de către Compania Căilor Ferate în 1870 etc. Reducerea mănăstirii la rangul de biserică de mir are efecte negative asupra ansamblului monahal. Biserica se deteriorează, fiind acoperită cu tablă în 1891. Cu toate acestea, deteriorarea bisericii se accentuează şi ca urmare a faptului că la 12 mai 1897 s-a prăbuşit jumătatea superioară a catapetesmei, Protoieria Botoşani decide la data de 15 iulie 1897 închiderea bisericii. Biserica "Sf. Nicolae" este practic salvată prin declararea sa în anul 1897 ca monument istoric, statul român preluând sarcina de restaurare a ei. La începutul secolului al XX-lea (1899-1906), biserica a fost restaurată din iniţiativa Comisiunii Monumentelor Istorice. Cu acest prilej, a fost zidită uşa de pe latura nordică a pronaosului. Turnul clopotniţă este reparat în 1908. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei a reînfiinţat Mănăstirea Popăuţi, care a fost populată cu călugări abia în 1996.