Mănăstirea Miclăuşeni

Mănăstirea Miclăuşeni este o mănăstire de călugăriţe amplasată în satul Miclăuşeni din judeţul Iaşi. La mănăstire se poate ajunge pe drumul de la Iaşi spre Roman (DN 28); imediat după intersecţia de pe partea stângă spre satul Butea, se face încă o dată la stânga prin pădure pe drumul spre Castelul Sturdza. Mănăstirea Miclăuşeni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, la numărul 1439, având codul IS-II-a-B-04199 şi fiind formată din 3 obiective [1]: Biserica "Sf. Voievozi", "Buna Vestire" - datând din 1787 şi având codul IS-II-m-B-04199.01 Castelul Sturza - datând din secolul al XVII-lea, reclădit în 1752 şi în secolul al XIX-lea şi având codul IS-II-m-B-04199.02 Parcul - datând din secolul al XIX-lea şi având codul IS-II-m-B-04199.03. În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a ridicat aici un conac boieresc cu demisol şi parter şi care avea formă de cruce. [2] În 1787, el a construit o biserică de lemn cu hramurile "Sf. Voievozi" şi "Buna Vestire" pentru a servi ca paraclis al curţii boiereşti. Între anii 1821-1823, marele logofăt Dimitrie Sturdza (1756-1846), fiul lui Ioan Sturdza, şi soţia sa Elenco, au reconstruit biserica de curte în stil neoclasic, aşa cum poate fi văzută astăzi. El a înzestrat-o cu o frumoasă catapeteasmă în stil baroc şi cu numeroase obiecte de cult valoroase cum ar fi: Icoana Maicii Domnului - dăruită bisericii de către soborul Mănăstirii Neamţ în data de 8 septembrie 1824, prin mijlocirea mitropolitului Veniamin Costachi. Aceasta este considerată a fi una din cele patru icoane împărăteşti ale paraclisului Cetăţii Neamţului, de pe vremea voievodului Ştefan cel Mare. o cruce din argint, lucrată în filigran - dăruită bisericii de către vornicul Alecu Sturza-Miclăuşanu în anul 1841 şi aflată în naosul bisericii. Aici sunt păstrate fragmente din moaştele a 14 sfinţi (Sf. Ap. Andrei, Sf. Ap. Iacob cel Mic, ruda Domnului, Sf. Ap. Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, Sf. M. Mucenici Dimitrie, Gheorghe şi Pantelimon, Sf. Muceniţe Varvara şi Marina), precum şi câteva aşchii din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos. Biserica a fost sfinţită la data de 5 ianuarie 1823 de mitropolitul Veniamin Costachi, împreună cu episcopul Meletie Lefter al Romanului. În stânga intrării se află o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul text: "Cu agiutoriul Presfintei Troiţă a Dumnezeului nostru sau rădicat din temelie acestu sfăntŭ lăcaşŭ întru carele se prăznueşte Buna Vestire a Maicei Domnului şi săborul maimarilor voevozi Mihail şi Gavreil de robii lui Dumnezeu Dimitrii Sturza biv vel logofăt fiulŭ lui Ionŭ Sturza biv vel logofăt şi de soţie sa Elenco fiica lui Teodor Balşŭ vel vornic spre vecinica lor pomenire. Întru înnoirea domniei Moldaviei pren măriea sa Ioan Sandu Sturza B B [voievod] Moldaviei la anŭ 1823 augustŭ".