Mănăstirea Franciscană din Lăzarea, Harghita

Mănăstirea Franciscană din Lăzarea, judeţul Harghita, a fost construită în secolul XVII. Lăcaşul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod HR-II-a-A-12853. Lângă satul Lăzarea se înalţă muntele Szármány care a fost mult timp în posesia moşierilor Lázár. În partea apuseană a muntelui, mai sus de castelul Lázár existau cinci capele aşezate în forma unei cruci din „Terra Sancta”, adică una mare în centru înconjurată de cele patru mai mici, toate înconjurate de ziduri masive de apărare. Nobilul Lázár Istvan a însărcinat cu îngrijirea capelelor pe franciscanii P.Bartalomeu Koloszvari şi P.Fulgenţio Esio, care după doi ani au murit de ciumă, administraţia capelelor rămânând în grija unui eremit. În anul 1665 Lázár Istvan a donat capelele şi o mare parte din terenul din jurul acestora ordinului franciscanilor. Mănăstirea este o clădire sub formă de patrulater, construită în stilul caracteristic al mănăstirilor franciscane din Transilvania, la colţul din sud-est fiind alipită biserica barocă. Clădirea s-a construit pe vremea lui P. Taplocai Görög István, unul din cei mai însemnaţi lideri ai ordinului franciscanilor din Ardeal. Johannes Kájoni între anii 1669-1674 a fost guardianul mănăstirii (statuia sa se poate vedea în zidul acestuia) . A fost înmormântat aici în aprilie 1687. Mănăstirea a fost mistuită de flăcări în repetate rânduri: în 1707 (când a fost incendiată de trupele generalului Acton), în 1748 şi în 1872. În 1749 din materialul clădirilor grav afectate biserica a fost mărită. Mănăstirea a fost reconstruită integral în 1752 în vremea guardianului P. Csergő Krizogon. După incendiul din 1872 reconstrucţia este terminată sub conducerea guardianului P. Venczel Adorján în 1908. Cutremurul din 1940 face pagube importante în aripa de nord al mănăstirii. Mănăstirea a găzduit şi o şcoală elementară până la începutul anilor 1900. Din 1951 mănăstirea a fost abandonată, funcţionarea ordinului franciscanilor fiind interzisă. În zilele noastre ordinul a început să aibă iarăşi monahi şi în Lăzarea, foarte popularii "fraţi mai mici", franciscanii observanţi reînnodănd firul activităţii după aproape jumătate de secol. Mănăstirea a servit comunitatea şi prin întreţinerea, timp de peste 150 de ani a unei şcoli elementare. Azi mănăstirea găzduieşte tabăra de creaţie de la Lăzarea.