Mănăstirea Cârţa

Cârţa, fostă mănăstire cisterciană din Ţara Făgăraşului, actualmente biserică evanghelică a comunităţii locale germane, situată pe malul stâng al Oltului, între municipiile Sibiu şi Făgăraş, în imediata vecinătate a localităţilor de azi Cârţa (în germană Kerz, în maghiară Kerc) şi Cârţişoara (în germană Oberkerz). Mănăstirea a fost fondată în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiind desfiinţată la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin. Abaţia cisterciană Cârţa a deţinut un rol major in istoria politică, economică şi culturală a Transilvaniei medievale, cât şi introducerea dar şi în diseminarea artei gotice în spaţiul intracarpatic. Data fondării mănăstirii Cârţa (lat.: monasterium beatae Mariae virginis in Candelis de Kerch) nu este cunoscută. Un document emis la Konstanz, la 17 aprilie 1418, de regele Sigismund I al Ungariei (1387-1437) aminteşte că abaţia a fost întemeiată, construită şi dotată cu drepturi şi privilegii de către predecesorii săi. Calitatea de ctitorie regală maghiară rezultă şi din actul desfiinţării sale, la 27 februarie 1474, efectuată "ex auctoritate juris patronatus regii" Matei Corvin (1458-1490). Izvoare scrise din intervalul secolelor XIII-XV, provenite din ambianţa ordinului cistercian - adunate şi prelucrate de Ludwig Janauschek -, datează actul fondării mănăstirii Cârţa între anii 1202-1203. Datarea relativ exactă a întemeierii acestei mănăstiri cisterciene este facilitată de un document emis în cancelaria regală maghiară în anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezultă că teritoriul, pe care a fost fondată şi construită abaţia Cârţa - delimitat de râul Olt la nord, râul Arpaş la est, râul Cârţişoara la vest, iar Carpaţii Meridionali (Munţii Făgăraş) la sud -, i-a fost donat de către regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), pentru mântuirea sufletului său, prin intermediul lui Benedict, pe când acesta era voievod al Transilvaniei (pro remedio animae nostre per fidelem ac dilectum nostrum Benedictum tunc temporis vaivodam assignari facientes). Or, acest Benedict a fost voievod al Transilvaniei între anii 1202-1206 si 1208-1209. Constatarea permite datarea întemeierii între anii 1202-1209. Intervalul de timp în care s-a putut consuma actul fondării mănăstirii poate fi restrâns si mai mult pe baza unei informaţii oferite de statutul 21 al Capitlului General al ordinului cistercian din anul 1206. Cu această ocazie este confirmată prezenţa unui abate cistercian de Cârţa (abbas ultra Sylvas in Hungaria, filius abbatis de Egris) la mănăstirea Cîteaux, în Burgundia, abaţia-mamă a ordinului cistercian. Coroborând semnificaţiile acestor informaţii istorice, se poate constata că mănăstirea Cârţa a fost fondată de regele Andrei al II-lea (1205-1235) între 29 mai 1205 şi 14 septembrie 1206, respectiv in intervalul de timp cuprins între 29 mai 1205 - ziua ridicării lui Andrei al II-lea pe tronul Ungariei -, şi 14 septembrie 1206, data la care au început lucrările Capitlului General al ordinului cistercian, cand este atestat documentar primul abate de Cârţa. Conventul colonizator stabilit la Cârţa a provenit de la abaţia-mamă Igriş (lat. Egris, ung. Egres), din Câmpia Banatului, situată azi în judeţul Timiş. Raporturile de filiaţie între cele două mănăstiri sunt atestate documentar în anii 1206, 1368 şi 1430.