Luigino Celestino Di Agostino

Luigino Celestino Di Agostino, cunoscut mai bine sub numele de Gigi D'Agostino, (născut la 17 decembrie, 1967) este un DJ italian, re-mixer şi producător de muzică. În 1986 şi-a început cariera de DJ cu muzică Italo Disco, şi a lansat primul său mixaj "Psychodelic". Născut în Turin, Gigi D'Agostino a trăit copilărie plină de evenimente între oraşul său natal şi Brescia. Ca şi copil, Gigi D'Agostino întotdeauna avea un mare vis: să fie cineva în lumea muzicii disco. Prima piesă muzicală lansată de D'Agostino a fost "Noise Makers Theme", producţie condusă de compozitorul de house italian Gianfranco Bortolotti. D'Agostino a lucrat în anii care au urmat cu Daniele Gas, dar şi cu echipa de producţie a lui Mauro Picotto. Single-lul lui din 1999 "Bla bla bla" a devenit un mare hit european. A descris acest single ca fiind "o piesa pe care am compus-o gândindu-mă la oamenii care vorbesc fără să spună nimic". Alte single hit-uri ale lui sunt: "L'Amour Toujours", "Another Way", "La Passion", "The Riddle", "Carillon", "Goodnight", şi mai recent "Silence". Ca şi DJ, D'Agostino este cunoscut ca şi unul dintre pionerii "Mediterranean Progressive Dance(Dance Progresiv Mediteranean)", gen muzical care constă în sunete minimalizate, melodii latine, în special melodii mediteraneene. Ca şi producător, punctul forte a lui Gigi D’Agostino - sau "Gigi Dag", pseudonim pe care îl foloseşte in cluburi - constă în transformarea unei piese, originar destinată doar cluburilor disco, într-un succes pentru publicul larg. După succese precum "Sweetly", s-a alăturat echipei lui Gianfranco Bortolotti, directorul general al casei de discuri Media Records şi a urcat brusc în topul hit-urilor. Single-lul său "Fly", lansat în 1996, a ajuns în topul vânzărilor în Italia. Acesta a fost urmat de single-lul "Gigi's Violin". În perioada următoare Gigi D'Agostino a lansat piesa "Angel's Symphony", împreună cu Mauro Picotto, un prieten de la Media Records. Cel mai mare proiect al său a fost albumul care îi poartă numele "Gigi D'Agostino", care conţine 19 piesa, şi a fost vândut în peste 60.000 de exemplare. În 1997 a lansat single-lul "Gin Lemon", urmat de "Elisir (Your Love)" (1998), "Cuba Libre" (1999) şi "Bla Bla Bla" (1999). Mai încolo a lansat albumul "Eurodance Compilation" care a conţinut 5 piese nepublicate. Cu această compilaţie a câştigat Discul de Platină şi a fost premiat cu premiul pentru "Cel mai bun producător al anului 1999" la Premiile Italian Dance. În octombrie, Gigi D’Agostino a lansat un nou hit: "Another Way". În 1999 albumul său, L'Amour Toujours (lansat în Statele Unite în 2001) şi care include 23 de piese pe două CD-uri, i-a adus poziţia 10 în topul vanzărilor în Italia şi ca urmare a câştigat un alt Disc de Platină. După atingerea succesului, stilul muzical a lui Gigi D'Agostino s-a schimbat, sunetele au devenit mai melodioase, la jumătatea drumului dintre stilul house şi cel progresiv, cu sonorizări mai melodioase, mai energice şi cu ritmuri mai puţin obsesive, stil cunoscut sub denumirea de Italodance. În 2000, varianta lui a piesei lui Nik Kershaw "The Riddle" s-a vândut în Germania în peste 1.000.000 de exemplare, şi 200.000 de exemplare în Franţa. De asemenea, a lansat albumul "Tecno Fes" (august 2000) şi Tecno Fes E.P. Vol. 2 (decembrie 2000). În 2001 a lansat "L'Amour Toujours E.P.", care conţine 3 piese: doua noi versiuni a piesei "L'amour Toujours" şi "Un giorno credi", un single creat în colaborare cu Edoardo Bennato. "Un giorno credi" a atins topul hit-urilor în Italia şi a devenit unul dintre cele mai ascultate piese din reţelele de muzică naţionale şi internaţionale. A fost de asemenea premiat cu premiul pentru "Cel mai bun DJ-producător al anului" la "Premiile Red Bull" din Italia. În 2001 a lansat hit-ul "Super", ca rezultat al unei colaborări cu Albertino (un artist Italian), care i-a adus premiul pentru "Cel mai bun producător dance" la PIM (Premiile italiene muzicale); şi "Premiul publicului" la premiile daneze în Copenhaga. În decembrie a lansat "Il Grande Viaggio", o compilaţie a pieselor sale favorite, incluzând vechi piese electronice şi noi ritmuri şi melodii. Ca rezultat, a fost premiat cu premiul pentru "Cel mai bun producător dance" la "Premiile dance Italia". În iulie 2004, compilaţia sa "Euro Dance" i-a adus certificare de platină cu 120.000 de copii vândute în câteva săptămâni. În 2003 a lansat single-lul "Ripassa", un hit foarte important pentru producţiile sale următoare. Această piesă este cu un tempo mai redus şi cu nişte influenţe techno. Gigi D'Agostino a mixat în cluburi renumite din Europa incluzând Italia, Spania, Franţa, Olanda, Republica Cehă, Germania, Elveţia şi Anglia (în 1996 a mixat împreună cu Mauro Picotto la Ministerul Sunetului din Londra). În 2006 şi-a creat propria marcă, numită "Noisemaker Hard", pentru a diferenţia noul de vechiul său stil de muzică lansat sub marca "Noisemaker". În 2007 Gigi a creat un nou stil de muzică: "Lento Violento". Acest nou stil se caracterizează printr-un tempo lent şi o puternică influenţă techno. Ca rezultat, lento violento este un stil "lent" şi "violent". A lansat albumul "Lento Violento e Altre Storie", o compilaţie pe două CD-uri care conţin 35 din noile sale piese lento violento. Cel mai important hit este "Ginnastica Mentale". După câteva luni, a lansat compilaţia "La musica che pesta" sub pseudonimul "Lento Violento Man" pe două CD-uri cu un total de 38 de piese neremixate.