Kîrgîzstan

Republica Kîrgîză (sau Kîrgîzstan, denumiri scrise uneori cu â în loc de î, sau sub formele Kirghizstan, Kirgizstan; în kîrgîză Кыргызстан, în rusă Кыргызстан) este o ţară din Asia Centrală. Are graniţe cu China, Kazahstan, Tadjikistan şi Uzbekistan. Capitala este Bişkek. Kîrgîzstanul a făcut parte din Uniunea Sovietică până în 1991, când a devenit independent. Ţara a rămas relativ stabilă în anii 1990, deşi a devenit din ce în ce mai autocratică şi autoritară în ultimii ani ai regimului Askar Akayev. În 2005, situaţia politică a devenit instabilă şi ţara a trecut printr-o revoluţie rapidă care a dus la demiterea preşedintelui Akayev. Statul kîrgîz a atins întinderea teritorială maximă după înfrângerea Hanatului Uigurilor în 840 e.n. După aceea, kîrgîzii au avansat până la munţii Tian Shan şi au dominat acel teritoriu timp de aproximativ 200 de ani. În secolul al XII-lea, însă, dominaţi kîrgîză s-a limitat la munţii Altay şi Sayan din cauza expansiunii mongolilor. Odată cu creşterea Imperiului Mongol în secolul al XIII-lea, kîrgîzii au migrat spre sud, dar au fost cuceriţi de Ginghis Han în 1207. Izvoarele chinezeşti şi musulmane din secolele al VII-lea–al XII-lea descriu pe vechii kîrgîzi ca fiind oameni cu păr roşcat, pielea albă şi ochi albaştri, trăsături ce au fost interpretate ca sugerând origini slave. Dat fiind că aceste studii au fost publicate în perioada sovietică, originea slavă a poporului kîrgîz nu beneficiază de multă credibilitate[1][2] Din cauza migrărilor, cuceririlor, căsătoriilor mixte şi asimilării, numeroase grupuri etnice kîrgîze care locuiesc astăzi Asia Centrală şi de Sud-Vest au origini amestecate, provenite adesea din fragmente ale numeroaselor triburi diferite, deşi vorbesc limbi similare. uterea sovietică a fost instaurată în regiune în 1919, fiind înfiinţată Provincia Autonomă Kara-Kîrgîză în cadrul RSFS Rusă (termenul de Kara-Kirghiz a fost utilizat în anii 1920 pentru a face distincţia între acest popor şi kazahi, care erau atunci denumiţi tot kirghizi). La 5 decembrie 1936, s-a înfiinţat Republica Sovietică Socialistă Kirghiză ca republică a Uniunii Sovietice cu drepturi depline. În anii 1920, viaţa culturală, educativă şi socială a Kîrgîzstanului s-a dezvoltat considerabil. Analfabetismul a fost drastic redus, şi a fost impusă limba rusă. Multe aspecte ale culturii naţionale kîrgîze au fost păstrate în ciuda suprimării activităţii naţionaliste în timpul lui Stalin. Primii ani de glasnost nu au avut efecte asupra climatului politic din Kîrgîzstan. Cu toate acestea, presa republicii a putut adopta idei mai liberale, iar Uniunea Scriitorilor a înfiinţat o nouă publicaţie, Literaturnî Kirghizstan. Grupurile politice neoficiale au rămas interzise, dar în 1989 s-au putut înfiinţa organizaţii pentru tratarea problemei lipsei locuinţelor. În 1989 au apărut proteste împotriva politicii discriminatorii a guvernului sovietic, care se manifestau prin îndepărtarea etnicilor kîrgîzi din marile oraşe şi colonizarea cu ruşi sau cu locuitori din alte zone ale Uniunii Sovietice (conform ultimului recensământ sovietic din 1989, etnicii kîrgîzi reprezentau aproximativ 22% din populaţia oraşului Frunze (Bişkek), peste 60% fiind ruşi, ucraineni şi oameni din alte ţări slave. Kîrgîzstanul a fost cea mai rusificată republică a URSS, conform acestui recensământ, peste 36% din cetăţenii kîrgîzi declarând rusa ca prima lor limbă).[3] În iunie 1990, tensiunile etnice între uzbeci şi kîrgîzi au ieşit la suprafaţă în Provincia Oş, unde uzbecii erau majoritari. Au izbucnit confruntări violente, care au durat până în august 1990. Până în 1990, Mişcarea Democratică din Kîrgîzstan (KDM) devenise o forţă politică susţinută în Parlament. Askar Akaev, preşedintele liberal al Academiei Kîrgîze de Ştiinţe, a fost ales preşedinte în octombrie 1990. În ianuarie 1991, Akaev a reformat structurile guvernamentale şi a numit un nou guvern compus mai ales din politicieni tineri şi reformişti. În decembrie 1990, Sovietul Suprem a votat schimbarea denumirii republicii în Republica Kîrgîzstan. În februarie 1991, numele capitalei, Frunze, a fost schimbat înapoi la vechiul nume Bişkek. În ciuda acestor schimbări de formă, realităţile economice lucrau împotriva secesiunii faţă de URSS. Într-un referendum privind păstrarea Uniunii Sovietice în martie 1991, 88,7% din votanţi au aprobat propunerea de a păstra Uniunea Sovietică sub forma unei „federaţii înnoite”. La 19 august 1991, când Comitetul de Stat de Urgenţă a preluat puterea la Moscova, a fost o tentativă de a-l înlătura de la putere pe Akaev din Kîrgîzstan. După eşecul loviturii de stat, Akaev şi vicepreşedintele German Kuzneţov şi-au anunţat demisiile din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, împreună cu întregul birou şi secretariat. După aceasta, Sovietul Suprem a votat pentru declararea independenţei la 31 august 1991.