Grădina Botanică din Iaşi

Grădina Botanică "Anastasie Fătu" Iaşi este cea mai veche grădină botanică din România. A fost înfiinţată în 1856 de cel ce îi dă numele acum, Anastasie Fătu, medic şi naturalist, pe o proprietate cumpărată de acesta. Prima grădină, înfiinţată în 1856 de Anastasie Fătu, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmaşii lui. În 1873, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi înfiinţează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există şi astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală. În 1870, Universitatea "Al.I. Cuza" hotărăşte să construiască ea însăşi o grădină botanică, în spaţiul actual al Institutului de Medicină şi Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învăţământ, se planifică crearea uneia în spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizată din lipsă de fonduri, iar ulterior de pricina Primului Război Mondial. Astfel, în 1921, profesorul Alexandru Popovici înfiinţează o grădină botanică nouă în spatele clădirii Universităţii noi, unde construieşte şi mici sere, folosite pentru creşterea plantelor tropicale. Această locaţie se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăşte mutarea grădinii în spaţiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Ţopa, pentru ca aceasta să satisfacă cerinţele de învăţământ. Astăzi, Grădina Botanică din Iaşi acoperă o suprafaţă de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din lume.