Fiat CR.42

Fiat CR.42 Falco („Şoimul”) a fost un avion de vânătoare biplan cu un singur loc care a fost în dotarea Regia Aeronautica în perioada interbelică şi în timpul celui de-al doilea război mondial. Avionul produs de Fiat Aviazione a mai intrat în doatarea altor câteva forţe aeriene, cum au fost cele ale Belgiei, Suediei şi [[Ungaria|Ungariei. Acest model, cu peste 1.800 de aparate de zbor ieşite de pe benzile de mondtaj, a fost cel mai produs avion italian care a luat parte la luptele celei de-a doua conflagraţii mondiale. Fiat CR.42 a fost ultimul avion de vânătoare biplan Fiat care a intrat în serviciul activ al aviaţiei militare şi a reprezentat modelul de vârf al acestui tip de aparat. Serviciul de informaţii al RAF a remarcat manevrabilitatea sa şi rezistenţa sa deosebită în exploatare.[3] CR.42 a avut un proiect revoluţionar, bazata pe planurile predecesorului său, Fiat CR.32, care la rândul lui derivau din planurile seriei Fiat CR.30 create în 1932. Regia Aeronautica a folosit cu rezultate excelente avionul CR.32 în timpul războiului civil din Spania, ceea ce a făcut ca FIAT să propună un model de avion de vânătoare mai modern, care urma să folosească motorul radial supraalimentat răcit cu aer Fiat A.74R1C.38. Acesta antrena o elice cu trei pale, cu diametrul de 2,9 m. Aripile cu zăbrele rigide erau construite din duraluminiu şi oţel, acoperite cu pânză. Avionul atingea o viteză de 438 km/h la 5.300 m altitudine şi 342 km/h la nivelul solului. Rata ascensională era de 1 minut şi 25 de secunde la 1.000m şi de 7 minute şi 20 de secunde la 6.000 m. [1] În ciuda configuraţiei sale de biplan, CR.42 avea nişte planuri avansate, bazate pe o structură din oţel şi aluminiu, cu un carenaj aerodinamic, care acoperea motorul radial. Trenul de aterizare nu era retractabil. Aripa superioară a aparatului CR.42 avea de dimensiuni mai mari decât cea inferioară. Avionul era unul cu o mare manevrabilitate, datorită încărcării scăzute pe aripă (masa avionului raportată suprafaţa aripii), dar, în acelaşi timp, avionul era lipsit de blindaj şi de echipament radio. În timpul zborurilor de evaluare, CR.42 a fost testat alături de aparatul Caproni Ca.165, primul dovedindu-se superior, deşi cel de-al doilea avea un design mai modern, care îi asigura o viteză superioară, dar o manevrabilitate mai redusă. Deşi în momentul în care a fost produs epoca biplanelor se apropia de sfârşit, mai multe naţiuni şi-au exprimat dorinţa să cumpere noul aparat de vânătoare. La scurtă vreme după ce a primit botezul focului, Fiat a dezvoltat câteva variante. CR.42bis şi CR.42ter aveau o putere de foc sporită, CR.42N era destinat luptelor de noapte, CR.42AS era specializat în atacul împotriva ţintelor terestre, iar CR.42B Biposto a fost un avion-şcoală cu două locuri.[4] Varianta Biposto a fost cea mai mult modificată, cu un fuselaj alungit şi cu un al doilea loc plasat în tandem. Au fost produse aproximativ 40 de aparate-şcoală de către Agusta şi Caproni Trento. Avionul avea o lungime cu 68 cm mai mare, de 8,94 m, iar înălţimea era cu 23 cm mai mică. Greutatea sa era cu doar 40 kg mai mare, iar carenajul roţilor a fost înlocuit. Greutatea totală era de 2.300 kg. Viteza maximă era de 430 km/h la 5.300 m.Eroare la citare: Etichetă invalidă; nume invalid, ex. prea multe nume. A fost construite şi avioane experimentale: I.CR.42 (Idrovolante = hidroavion) şi CR.42DB. A fost construit un singur aparat I.CR.42 în 1940. Testele de zbor au început în 1941, la baza Vigna di Valle, pe Lacul Bracciano, în nordul Romei. Acest aparat avea o viteză maximă de 423 km/h, raza de acţiune era de 950 km, dar plafonul maxim de zbor a fost scăzut la 9.000 m. Greutatea sa varia de la 1.720 – 1.850 kg gol, şi 2.295 – 2.425 kg încărcat. CR.42DB a fost o încercare de îmbunătăţire a performanţelor aparatului prin instalarea unui motor Daimler-Benz cu 12 cilindri în V de 1.010 cai-putere.[5] Prototipul acestui avion a fost testat de pilotul de încercare Valentino Cus în martie 1941, în regiunea localităţii Guidonia Montecelio de lângă Roma. Această variantă a atins o viteză maximă de 518 km/h cu un plafon maxim de zbor de 1.250 km. Proiectul a fost abandonat datorită faptului că avioanele în configuraţie de biplan nu ofereau niciun avantaj faţă de aparatele de zbor monoplane. În ciuda faptului că această variantă nu a intrat niciodată în producţia de serie, el deţine recordul pentru cel mai rapid biplan al tuturor timpurilor. [6] Nu se ştie cu siguranţă câte avioane CR.42 au fost construite. Cifra cea mai probabilă este de 1.819, dintre care 63 (51 după unele surse) produse sub controlul Luftwaffe şi 140 de aparate produse pentru export.