Coreea de Nord

Coreea de Nord, oficial denumită Republica Populară Democrată Coreeană[1], este un stat în partea de nord a peninsulei Coreea situată în nord-estul Asiei. Ea este vecină cu China (1.416 km de frontieră comună) şi Rusia la nord (19 km de frontieră), iar în sud cu Coreea de Sud (238 km de frontieră). Această ultimă frontieră este constituită în zona demilitarizată, care este în realitate foarte puternic militarizată, fiind supravegheată de peste un milion de soldaţi[2]. Japonia, vecinul maritim al Coreeii, nu are frontieră terestră cu ea, dar sunt despărţite de Marea Japoniei. Partidul Muncii din Coreea este la putere din 1948. Kim Jong-il este Secretar General al partidului şi liderul suprem al ţării. După eliberarea Coreei de sub ocupaţia japoneză la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Coreea a fost împărţită de Naţiunile Unite în două părţi delimitate de paralela 38. Coreea de Nord urma să fie administrată de către URSS, iar Coreea de Sud de către SUA. Istoria Coreeii de Nord începe, astfel, prin proclamarea unei Republici Populare în 1948. Conform constituţiei, Coreea de Nord este o republică socialistă, dar mulţi o consideră o dictatură absolută de tip stalinist,[3][4][5][6]unde Kim Ir-sen a înlocuit marxismul cu ideologia juche. Aparatul de stat este dominat în totalitate de către Partidul Muncii din Coreea, al cărui rol conducător este ancorat în constituţie. Există şi două partide minore, aceste trei partide fiind unite în Frontul Democratic pentru Reunirea Patriei. Organul suprem de stat este parlamentul, a cărui membrii se aleg pe o perioadă de 5 ani. Parlamentul se întruneşte în plen doar odată sau de două ori pe an, în restul timpului ţara fiind condusă de prezidiul parlamentului. Preşedintele prezidiului, în momentul de faţă (2010) Kim Yong-nam, este teoretic conducătorul statului. Mai există şi Comitetul Naţional de Apărare (condus de Kim Jong-il), care se ocupă de politica externă şi de forţele armate. Funcţiile publice sunt ocupate, după cum scrie în constituţie, conform centralismului democratic. La alegeri, candidaţii unici, toţi susţinuţi de către partid, sunt de obicei aleşi cu 100% din voturi, cu o participare la vot practic tot de 100%.[7] De la moartea lui Kim Ir-sen, postul de preşedinte de stat nu a mai fost ocupat, Kim Ir-sen fiind acum Preşedinte etern. Văzută din Occident, Coreea de Nord este „cea mai pură formă de totalitarism pe care mintea umană a inventat-o vreodată. Statul este caracterizat de un cult al personalităţii cvasireligios, o politică oficială de o xenofobie feroce, şi prezenţa unui sistem de lagăre de concentrare. Există raporturi credibile despre experimente chimice făcute pe prizonieri politici.”[8]