Cetatea Hotin

Cetatea Hotin (în ucraineană Хотинська фортеця, în poloneză twierdza w Chocimiu, în turcă Hotin Kalesi) este o cetate localizată pe malul abrupt al râului Nistru în oraşul Hotin din regiunea Cernăuţi (în vestul Ucrainei). Ea se află situată la marginea de nord a oraşului, pe o colină naturală aflată într-o mică depresiune înconjurată de o culme de dealuri. Construcţia actualei fortăreţe a început în anul 1325, suferind îmbunătăţiri majore în jurul anilor 1380 şi 1460. Fortăreaţa este o importantă atracţie turistică a Ucrainei. În anul 2007, cetatea a fost declarată de statul ucrainean ca fiind una dintre cele şapte minuni ale Ucrainei [1]. Este de asemenea o rezervaţie arhitecturală naţională ucraineană din anul 2000 [2].Cercetătorii ucraineni au identificat existenţa pe acest loc a unui fort militar, înălţat de slavii vestici în secolul al XI-lea pentru a se apăra de numeroşii duşmani. În apropiere de cetate au fost descoperite urmele unei aşezări, cu urme de ziduri din secolele al IX-lea şi al X-lea, iar la o adâncime de 1,2-1,4 metri urme de ziduri din secolele al VII‑lea şi al VIII-lea. În secolul al XI-lea, cneazul kievean Vladimir I al Rusiei (978-1015) a pus bazele unui sistem de fortificaţii din lemn şi pământ) la frontierele de vest şi sud ale statului său, pentru a proteja Rusia kieveană de invazia mongolilor. Aici s-a realizat o fortificaţie de lemn, pentru a apăra frontiera de sud-vest a Rusiei kievene, după ce aceasta ocupase teritoriile respective. Zona Hotinului a căpătat o importanţă dominantă pentru partea de sud‑vest a Principatului Halici - Volinia (stat apărut după destrămarea statului kievean, datorită luptelor pentru succesiune), aflându-se pe traseul unor importante drumuri comerciale, care legau Scandinavia şi Kievul cu Podolia şi cu coloniile genoveze şi greceşti de la Marea Neagră, prin Moldova şi Ţara Românească. Rolul fortificaţiilor de peste râul Nistru era de a apăra acest teritoriu de invaziile popoarelor migratoare şi de raidurile nomazilor din stepe. Fortificaţia a fost construită pe un teren stâncos, aflat pe un vârf care străjuieşte curgerea Nistrului şi valea înconjurătoare. Mai întâi era o fortificaţie de lemn, dar în decursul timpului ea a fost extinsă şi reconstruită de multe ori, fiind dărâmată de diferiţi cuceritori şi ulterior refăcută. La sfârşitul secolului al XI-lea, fortăreaţa aparţinea Principatului Terbovlia, care în jurul anului 1140 era vasal Cnezatului de Halici şi în anul 1199 Regatului Halici-Volînia. Cetatea Hotinului aparţinea Principatului Terebovlia.