Cetatea Gherla

Cetatea Gherla (Cetatea Martinuzzi) a fost construită în 1540, la ordinul episcopului de Oradea Gheorghe Martinuzzi, totodată cancelar şi vistier la Curtea Regală maghiară. Cetatea a fost înălţată pe malul drept al râului Someşul Mic, la o distanţă de numai câţiva kilometri de ruinele castrului roman Secunda Pannoniorum şi în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu. Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colţuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri şi un şanţ cu apă, iar intrarea şi ieşirea din cetate se făcea pe un pod mobil (pe latura estică), existând şi accesul prin o serie de tuneluri subterane[1]. Drept materiale de construcţie s-au folosit în principal pietere din ruinele cetăţii Unguraşului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei - Sigismund Báthory (1580) şi Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reşedinţa princiară. La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanţă strategică, de aceea în 1706 a fost ştearsă din rândul cetăţilor de război. Cetatea a fost transformată iniţial în cazarmă, fiind apoi abandonată şi pusă la vânzare[2]. Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (Carcer Magni Principatus Transilvaniae). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea din judeţul Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorinţa de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal. Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deţinere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuinţa directorală formată din 6 încăperi, cf proiectului arhitecţilor bistriţeni Danil Reschler şi Ioan Reschler. La 1 mai 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenţie pentru minori, unde copii studiau şi învăţau diverse meserii. În timpul comunismului închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deţinuţi de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranţă.