Cetatea Dăbâca (denumită şi Cetatea comitatului[1]) este o fostă cetate regală şi reşedinţa comitatului Dăbâca. În secolele X-XIV a jucat un rol important în istoria Transilvaniei. Cetatea se află în actuala localitate Dăbâca din judeţul Cluj.Primele cercetări ale cetăţii aparţin din 1837 lui K. Hodor, urmate în 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier şi apoi de o cercetare arheologică amănunţită iniţiată în 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu.
Prima cetate a fost ridicată în secolul IX [2]. K. Hodor, care a descris în 1837 ruinele cetăţii, presupunea că a fost ridicată pe locul unei cetăţi dacice [3]. Alte teorii susţin că cetatea ar fi fost ridicată parţial peste o mai veche aşezare datată secolele VIII-IX[4]. Cetatea secolului IX era apărată cu şanţuri şi cu valuri de pământ. În această perioadă s-a ridicat şi un turn patrulater, respectiv un zid de legătură al părţii estice şi vestice ale primei incinte, zid de 3,2 m grosime [5]. Atât turnul, cât şi zidul au fost distruse în timpul invaziei mongole.
Arheologii români şi-au concentrat multă vreme eforturile pentru a descoperi elemente care sa susţină textul din Gesta Hungarorum cum că cetatea ar fi reprezentat reşedinţa conducătorului local Gelu. Aceste eforturi nu au fost încununate de succes, deşi, contrar opiniei arheologului maghiar Bóna, locuirea sitului în secolul al IX-lea a fost confirmată de o serie de obiecte[6].
Cetatea a fost ridicată în mai multe etape, ea evoluând de la o simplă fortificaţie la cetate de reşedinţă a comitatului Dăbâca, menţionată documentar în 1146, în secolele X-XIV ea jucând un rol important în Transilvania.
A fost distrusă la invazia tătarilor din 1241, fiind apoi reconstruită. Nu a mai reuşit însă să îşi recâştige importanţa iniţială, rolul ei fiind preluat de cetatea Martinuzzi din Gherla. Pietrele cetăţii au fost folosite la construirea castelului Teleki. Actualmente resturile cetăţii sunt parţial acoperite.
Cetatea Dăbâca este menţionată pentru prima dată în anul 1214, iar în 1243 printr-un act de donaţie, regele Bela al IV-lea al Ungariei donează 3 sate care aparţineau cetăţii (Fatateleke, Bachunateleke şi Chegeteleke) către comiţii Theotonicus şi Hermann, în semn de mulţumire pentru serviciile lor. Cu această ocazie apare menţiunea terras castri nostri de Doboka[7].
În 1271 ea este dăruită banului Micud, ca răsplată pentru faptele sale de vitejie, donaţie confirmată în 1279 de Ladislau al IV-lea.
