Cetatea Almaşului

Cetatea Almaşului de lângă satul Almaşu, Sălaj, a fost construită între anii 1247-1278, ca una dintre cele mai vechi şi mai puternice cetăţi medievale din Transilvania.[1] Cetatea este amintită prima data în anul 1370, când regele Ludovic cel Mare o donează magistrului Bebek György şi fiilor acestuia Imre şi Detre, respectiv nepoţilor György, László şi Ferenc. De-a lungul secolelor XV şi XVI cetatea a fost supusă unor asedii rezultate din conflictele dintre nobilimea din Transilvania şi regele Ungariei. În timpul Războiului de 15 ani, generalul Basta a asediat cetatea şi a oferit apărătorilor ei libertatea în schimbul predării cetăţii, dar soldaţii lui Basta au măcelărit în cele din urmă locuitorii cetăţii. [2] Între 1545-1546, cetatea a aparţinut domnului Moldovei Petru Rareş. [1] Căzută în ruine, cetatea fost refăcută abia în 1627, de către familia nobiliară Csaky, dar în 1662 a fost din nou asediată şi distrusă.[3] În 1658 cetatea a suferit ultimul mare asediu şi a fost ocupată de tătarii care veneau din direcţia Clujului şi mergeau spre Poarta Meseşană. Asediatorii au înrobit localnicii şi au incendiat cetatea, de data aceasta rămânând în ruină. [2] Ruinelele rămase sunt înscrise în Lista monumentelor istorice 2004 din Judeţul Sălaj la nr. crt. 324, cod LMI SJ-II-a-A-05009 ca Cetatea Almaşului (ruine) sec. XIII; ref. 1627. [4] Ruinele cetăţii Almaşului de la Almaşu, aflate la 1500 m de sat, sunt înscrise şi în Repertoriul Arheologic Naţional, purtând codul RAN 139991.03. [5]