storia castelului este legată de cea a familiei nobiliare de origine sârbă Csernovics care în anul 1720 primesc de la Imperiul Austriac titlu nobiliar. În anul 1724, Mihai şi fiul său Ioan primesc mai multe domenii printre care şi Macea. În acelaşi an sunt demarate lucrările la o reşedinţa în comună. Lucrările se sfârşesc probabil în anul 1745, anul morţii lui Mihai. În această perioadă castelul avea o singură aripă, cea de est. Soţia lui Mihai, Ana, devine urmatoarea proprietară şi cea care va cumpăra domeniile Curtici şi Cutos. Nepotul lui Mihai, Lazar Csernovics este cel care va primi în anul 1793 titlul de Graf (Grof). În anul 1804, Pavel Csernovics ajunge proprietar al domeniului Macea. El se va ocupa de amenajarea reşedinţei. Fiul său, Petru este cel care dupa o călătorie efectuată în 1845 în Orientul Apropiat va aduce specii exotice precum Ginko Biloba, în grădina parcului ce împrejmuia castelul. Totuşi, Petru este şi cel care va face ca reşedinţa să iasă de sub stăpânirea familiei Csernovics, pierzându-l, conform unor mărturii, la un joc de cărţi.
Următorii proprietari vor fi din familia Nagy Karolyi, primul fiind Gyorgy Karolyi. El va demara în 1862 o nouă modificare a castelului şi o extindere prin construirea celei de-a doua aripi, şi a turnului înalt de 30 de metri. Această adăugire aduce castelului asemănarea cu modelele în vogă din Franţa. Fiul său, Tibor Karolyi, se va ocupa mai mult de extinderea parcului care va avea o suprafată de 100 de holde de pădure plantată. În anul 1900, proprietar al domeniului este Gyula Karolyi, cel care îl va aduce pe fotograful Ruhm Odon să imortalizeze castelul. O imagine s-a păstrat până în ziua de astăzi. Tot el este cel care adaugă o terasă metalică la corpul vechi.
Turnul castelului
După 1912, groful nu se mai ocupă de castel, axându-se în mod special de moşie. Începând cu 1920, Gyula Karolyi se retrage la reşedinţa sa de la Budapesta. În 1939, castelul şi parcul trec în proprietatea medicului Adam Iancu din Curtici. Acesta le va poseda până la naţionalizarea lor în anul 1948. După această dată castelul va avea mai multe destinaţii printre care orfelinat, azil pentru orbi, centru de reeducare pentru copiii orfani sau sediu al Cooperativei Agricole. După Revoluţie,începând cu anul 1991, castelul şi grădina botanică au fost închiriate de către Universitatea de Vest "Vasile Goldiş", fiind într-un final achiziţionate de aceasta recent.
