Carol al II-lea al Spaniei

Carol al II-lea al Spaniei (Carlos Segundo) (6 noiembrie 1661, Madrid - 1 noiembrie 1700, Madrid) a fost rege al Spaniei, Napoli, Siciliei, aproape întregii Italii (mai puţin Piemontul, Statele Papale şi Veneţia), şi suveran al imperiului spaniol de peste mări, de la Mexic până la Filipine. Carol a fost singurul fiu supravieţuitor al predecesorului său Filip al IV-lea, împreună cu a doua lui soţie (şi nepoată) Mariana a Austriei, tot din Casa de Habsburg. Naşterea lui a fost întâmpinată cu entuziasm de spanioli, care se temeau de conflictul ce ar fi izbucnit dacă Filip al IV-lea ar fi murit fără moştenitori. Carol al II-lea este cunoscut în Istoria Spaniei ca El Hechizado (Cel Vrăjit), conform credinţei populare - susţinute de însuşi Carol - că incapacitatea sa psihică şi fizică era cauzată de „vrăjitorie” mai degrabă decât de cauza cea mai probabilă : secole de endogamie în cadrul dinastiei habsburge (în care căsătoriile între verişori primari sau între unchi şi nepoate erau ceva obişnuit, pentru păstrarea controlului asupra teritoriilor). Pedigreeul imediat al lui Carol a fost în mod excepţional populat cu nepoate care au născut fiii unchilor lor : mama lui Carol a fost nepoata tatălui lui Carol, fiind fiica Mariei Ana de Spania (1606-1646) şi a Împăratului Roman Ferdinand al III-lea. Astfel, împărăteasa Maria Ana a fost în acelaşi timp mătuşa şi bunica lui. Totuşi, regele a fost exorcizat, şi toţi exorciştii din regat au fost chemaţi pentru a pune întrebări directe demonilor pe care îi expulzau. Stră-stră-stră bunica lui, Ioana I a Castiliei (Ioana cea Nebună), mama regelui Carol I al Spaniei, la rândul lui Împărat Roman (Carol Quintul), a devenit complet nebună încă din tinereţe; frica unei tendinţe spre nebunie a existat în rândul habsburgilor. Carol al II-lea a fost ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, incapacitat fizic, retardat mental şi desfigurat (posibil datorită prognatismului mandibular; nu era capabil să mestece). Limba lui era atât de mare încât cu greu se putea înţelege ce vorbeşte, şi saliva în mod excesiv. Este posibil că suferea de asemenea de boala de oase cunoscută ca acromegalie. A fost tratat ca un bebeluş până la zece ani. De teama că fragilul copil va fi suprasolicitat, a fost lăsat complet needucat, şi indolenţa sa a fost încurajată până la punctul în care nici nu se pretindea să fie curat. Când fratele său vitreg, Ioan al Austriei cel Tânăr, fiu nelegitim al lui Filip al IV-lea, a obţinut puterea prin exilarea reginei mamă de la curte, a insistat că ar trebui cel puţin să i se pieptene părul regelui. Singura activitate viguroasă în care s-a implicat Carol a fost vânătoarea, el obişnuind să împuşte animale în rezervaţiile de la Escorial.