Cancerul

Cancerul (denumirea ştiinţifică: neoplasm malign) este o categorie de boli caracterizate printr-odiviziune necontrolată a unui grup de celule, care au capacitatea de a invada alte ţesuturi dinorganism, fie prin creştere directă în ţesuturi adiacente (invazie) sau prin migraţia celulelor spre locuri mai îndepărtate în organism (metastază). Diviziunea şi înmulţirea necontrolată a celulelor este declanşată de anomalii ale ADN-ului celulelor canceroase. Aceste anomalii apar ca o consecinţă a integrării unor virusuri în genomul celular sau a mutaţiilor genelor care controlează înmulţirea acestor celule. Una sau, frecvent, mai multe astfel de mutaţii pot duce la diviziunea şi înmulţirea necontrolată a celulelor, în unele cazuri cu formarea unei tumori maligne. Tumorile maligne sunt acele tumori care au capacitatea de a invada alte ţesuturi, fie din vecinătate (prin invazie tumorală), fie la distanţă (prin metastaze tumorale).  Unele cancere sunt provocate de virusuri oncogene, şi ar putea fi prevenite prin vaccinare împotriva virusului respectiv. Este cazul carcinomului hepatocelular[1], apărut pe fondul infecţiei cronice cu virusul hepatitei B şi al cancerului de col uterin[2], care s-a dovedit că apare numai în prezenţa infecţiei cronice cu tipurile oncogene de papilomavirus uman (HPV). Vaccinul împotriva hepatitei B a intrat în uz la începutul anilor 1980, fiind introdus în Programul Naţional de Imunizare din România în 1995. În ceea ce priveşte HPV, există vaccinuri împotriva a 2 din tipurile oncogene de papilomavirus (16 şi 18), responsabile de majoritatea cancerelor de col uterin (aprox. 70%). S-a dovedit că vaccinarea înainte ca organismul să vină în contact cu aceste tipuri de virus (adică înainte de începutul vieţii sexuale) împiedică infecţia ulterioară şi previne apariţia leziunilor precanceroase produse de aceste tipuri virale la nivelul colului uterin. Pe termen lung, se estimează că vaccinarea sistematică a fetelor va duce la o scădere importantă a incidenţei cancerului de col uterin, prin eliminarea cazurilor datorate acestor 2 tipuri virale cancerigene. Totuşi, deoarece vaccinul nu conferă protecţie faţă de toate tulpinile virale oncogene, este necesar ca şi femeile vaccinate să efectueze screening-ul periodic pentru depistarea precoce a cancerului de col. În România, vaccinurile împotriva HPV sunt disponibile pentru vaccinare opţională din anul 2007, iar vaccinarea gratuită împotriva HPV, finanţată din Programul Naţional de Oncologie, a fost introdusă în campanii şcolare în toamna anului 2008 şi s-a efectuat la fetele de 9-10 ani, în clasa a IV-a, numai cu acordul scris al părinţilor sau tutorilor. Ulterior, grupa de vârstă vizată a fost cea de 12-14 ani (clasa a VI-a şi a VII-a), cu posibilitatea de vaccinare gratuită şi a femeilor în vârstă de până la 24 de ani, la indicaţia medicului ginecolog. Multe forme de cancer sunt asociate cu factori de mediu şi pot fi prevenite. Dintre factorii de risc pentru apariţia cancerului, care ar putea fi evitaţi, fac parte radiaţiile ionizante (prin exces de proceduri de radiodiagnostic sau radioterapie), fumatul, diverse substanţe chimice sau medicamente implicate în carcinogeneză. Profilaxia secundară vizează depistarea bolii prin metode de screening în stadiile incipiente, precanceroase, care sunt curabile prin tratament specific. Metoda de screening depinde de tipul de cancer vizat. De exemplu screeningul pentru cancerul pulmonar se realizează prin efectuarea anuală a examenului radiologic pulmonar. Metoda de screening pentru cancerul de col uterin este examenul citologic Babeş-Papanicolau, care în mod ideal ar trebui efectuat la toate femeile active sexual de 2 ori pe an sau măcar anual. Pentru cancerul de sân, pe lângă autopalpare sau palparea sistematică a sânului cu ocazia oricărui consult medical, există screeningul prin mamografie.