Bătălia de la Shiloh

Bătalia de la Shiloh, cunoscută şi ca Bătălia de la Pittsburg Landing, a fost una din principalele bătălii de pe teatrul vestic de operaţiuni în Războiul civil american, bătalie dată în zilele de 6 şi 7 aprilie 1862, în sud-vestul statului Tennessee. Forţele confederate, sub conducerea generalilor Albert Sidney Johnston şi P.G.T. Beauregard au lansat un atac-surpriză împotriva armatei unioniste condusă de general-maior Ulysses S. Grant şi a fost foarte aproape de a obţine o victorie. În prima zi a bătăliei, confederaţii au lovit cu intenţia de a îndepărta unioniştii de râul Tennessee înspre mlaştinile dinspre pârâul Owl Creek aflate la vest, în speranţa de a învinge Armata Tennessee a lui Grant înainte ca aceasta să facă joncţiunea cu Armata Ohio a generalului-maior Don Carlos Buell. Liniile confederate au căzut pradă confuziei în timpul luptelor, şi oamenii lui Grant s-au îndreptat înspre nord-est, spre Pittsburg Landing. O poziţie pe un drum uşor în vale, denumită cuibul de viespi, apărata de oamenii generalului de brigadă Benjamin M. Prentiss şi de diviziile lui W.H.L. Wallace, a furnizat timp suficient pentru ca restul liniei unioniste să se stabilizeze sub protecţia numeroaselor baterii de artilerie. Generalul confederat Johnston a murit în timpul primei zile de lupte şi Beauregard, secundul său, a decis să nu atace ultimele poziţii unioniste în acea noapte. Întăririle din partea generalului unionist Buell au sosit în cursul serii şi au întors situaţia în dimineaţa următoare, când el şi Grant au lansat un contraatac de-a lungul întregii linii. Confederaţii a trebuit să se retragă din cea mai sângeroasă bătălie din istoria Statelor Unite de până atunci, iar speranţele lor de a stopa avansul Uniunii în nordul statului Mississippi s-au pierdut.