Bătălia de la Oltu

Bătălia de la Oltu se referă la două confruntări separate (prima 18 – 25 iunie 1920, a doua 3 – 5 septembrie 1920) între trupele Armeniei Democrate şi miliţiile locale turce în regiunea Oltu din Republica Democrată Georgia[1], care a avut ca rezultat expulzarea armenilor din regiune. La sfârşitul Primului Război Mondial, Imperiul Otoman s-a aflat în tabăra învinşilor. Imperiul Rus s-a prăbuşit, iar în zona Caucazului au apărut noi state independente: Georgia şi Armenia. Tratatul de la Sèvres, care avea să stabilească noile frontiere ale Imperiului Otoman, nu fusese semnat încă. Regiunea Oltu, cunoscută în acea perioadă ca Ardahan-Olty[2], fusese anexată de Rusia în 1878, incorporată în Georgia, care şi-a asumat autoritatea de jure asupra ei în momentul în care şi-a proclamat independenţa pe 26 msi 1918. Republica Democrată Armeană a fost proclamată după zile mai târziu, pe 28 mai. Conflictul a izbucnit în momentul în care Georgia a pierdut controlul asupra provinciei vestice Oltu, iar liderii locali musulmani [3] au preluat controlul regiunii. Triburile locale turce au intrat în conflict cu grănicerii armeni, iar comandantul local armean a iniţiat o expediţie de pedepsire în adâncimea teritoriului inamic. Pe 16 iunie 1920, forţele armenilor au invadat regiunea Oltu, pe care au anexat-o. Între timp a fost semnat Tratatul de la Sèvres, care, în ciuda recunoaşterii existenţei statului armean independent, îi oferea controlul asupra unui teritoriu mult mai redus decât cel propus de preşedintele american Woodrow Wilson (Armenia Wilsoniană). .