Arta egipteana

Încă din cele mai vechi timpuri arta egipteană[1] a fost una dintre cele mai originale. Originile ei le găsim în preistorie şi protoistorie. Egiptul antic înconjurat de Marea Mediterană, deşert şi Marea Roşie, a fost foarte rar atacat de duşmani. Izolarea, dezvoltarea economică şi socială lentă precum şi păstrarea tradiţiilor locale fac ca civilizaţia şi arta egipteană să reziste de-a lungul timpului. Aceasta explică faptul că arta egipteană nu are influenţe din afară. Conservatoare, evoluând foarte puţin în timp, arta egipteană şi-a păstrat trăsăturile specifice, fiind profund ataşată puterii faraonului. În Egipt, faraonul, reprezintă puterea absolută în stat. Lui i se atribuie calităţi supranaturale şi origine divină. În timpul vieţii, faraonul este fiul zeului soare, iar după moarte este conducător suprem al armatei, al cultului, conduce ritualurile sacre şi este judecător şi legiuitor. În religia egiptenilor se găsesc sute de zei, deoarece este politeistă. Egiptenii, considerau că zeii au creat lumea, iar viaţa lor pe pământ este coordonată de ei. Cultul zeilor se oficia prin ritualuri secrete de către preoţi în lăcaşuri de cult numite temple. Fiind cei mai credincioşi oameni din antichitate, egiptenii credeau atât în zei, dar şi în viaţa de apoi. Egiptenii credeau că viaţa este veşnică, continuând şi după moarte, pentru ei moartea era o trecere într-o altă viaţă. În antichitate, egiptenii considerau că omul este alcătuit din trup ca fiind partea materială, şi suflet(Ka), partea spirituală. Astfel se considera că, sufletul se eliberează de trup şi continuă să trăiască liber, prin moarte întorcându-se, în fiecare dimineaţă în trup, după o călătorie făcută noaptea în lumea morţilor. Pentru a trăi veşnic trupul era îmbălsămat şi adăpostit în "casele pentru enternitate" în care se aflau şi statuile defuncţilor. Arta egipteană are un profund caracter religios şi funerar, acesta regăsindu-se în arhitectură, sculptură şi pictură. Arta egipteană este o „artă de curte”, prin care faraonul îşi arată puterea şi bogăţia. Astfel, putem întâlni construcţiile uriaşe ridicate şi statuile faraonilor şi ale zeilor supradimensionate. Datorită conservatorismului artei egiptene, fiind respectate anumite reguli ce limitează libertatea de creaţie a artiştilor, aceasta are o evoluţie lentă.