Zeus

Zeus (în greacă: Ζεύς) este, în mitologia greacă, cel mai puternic dintre zeii olimpieni, socotit drept stăpânul suprem al oamenilor şi al zeilor. El făcea parte din prima generaţie divină. Era cel mai mic dintre fii lui Cronos şi ai Rheei. Rheea, ca să-l scape de urgia tatălui său, care-şi înghiţea rând pe rând copiii de îndată ce se năşteau, l-a ascuns pe Zeus în Creta, unde a fost îngrijit de către două nimfe,Adrasteia şi Ida. Acestea îl hrăneau cu lapte de la capra Amaltheia şi cu ambrozie. Cureţii (apărătorii lui Zeus) îl protejau pe micul zeu şi făceau zgomot cu armele când acesta plângea, ca nu cumva să-l audă Cronos. Când a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei şi al Metisei, detronarea tatălui său. După ce l-a silit pe Cronos sa-şi verse înapoi copiii înghiţiţi, Zeus, împreună cu fraţii săi acum reîntorşi la viaţă, i-a declarat război lui Cronos. În ajutorul acestuia au sosit însă fraţii lui Cronos, titanii. Însă ciclopii şi hecatonheirii (uriaşi cu o sută de braţe) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani şi a luat sfârşit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stăpânul întregului Univers. El a dăruit Lumea subpământeană fratelui sau Hades, iar Marea lui Poseidon, păstrându-şi pentru sine Pământul. Până să dobândească pacea, a avut de înfruntat însă noi vrăjmaşi, de data aceasta pe giganţii asmuţiţi împotriva sa de către Geea, care a născut un monstru înfricoşător, Typhon, cu o sută de capete de balaur. Lupta cu Typhon a fost cea mai grea dar, în cele din urmă, Zeus a ieşit din nou şi definitiv biruitor, azvârlindu-l pe monstru în Tartar. Însă şi de acolo îi mai ameninţa pe zeii olimpieni. El dezlănţuie furtunile şi vulcanii. Împreună cu Echidna, jumătate femeie şi jumătate şarpe, el dădu naştere lui Orthos, un dulău fioros cu trei capete, lui Cerber, câinele iadului si pe Hidra din Lerna. In legendă^[1] se spune că,într-o noapte,Prometeu furase focul din europa din vatra zeului Hefaistos pentru a-l duce oamenilor pe pământ.CândZeus a aflat că titanul Prometeu îi furase focul,a hotărât să-l pedepsească greu pe creatorul oamenilor. L-a chemat pe fierar,pe Hefaistos,şi i-a poruncit să facă din apă şi ţărână,o fată,fiinţă muritoare,dar să aibă chip de zeiţă.Când termină,să cheme toţi zeii pentru a o împodobi pe fată cu cele mai alese daruri...După aceea,Zeus îi va face şi el un dar. Zeul meşteşugar se apucă de lucru.Luă un pumn de ţărână din trupul fertil al Geei.Din lutul ud a făurit o fiinţă cu chip dulce,de fecioară.Zeus o numi Pandora,apoi îi dărui o cutie de aramă şi îi spuse să o dăruiască bărbatului cu care se va căsători.Zeiţa Afrodita îi dărui fetei puterea de a sădi iubirea în inima bărbaţilor.Apoi,Zeul Hermes a condus-o pe pământ. Eros,fiul Afroditei,îl ţinti pe Epimeteu,fratele lui Prometeu,în inimă.Epimeteu,ameţit de dragoste,o zări pe Pandora,şi o ceru de soţie.Fratele lui Prometeu deschise cutia. Atunci,mii de boli,rele şi nenorociri se răspândiseră pe pământ.Aşa se răzbunase Zeus pe pământeni. Prometeu,văzând fapta,îl înfruntase din nou pe Zeus.Zeul Olimpului se înfuriase atât de tare,încăt l-a chemat pe Hefaistos,cu nişte cătuşe tari şi nişte lanţuri grele.A mai adus şi un piron mare şi gros.L-a chemat pe Hermes.I-a spus să-l lege pe zeul Prometeu de o stâncă cu lanţurile,să-i pună cătuşele grele şi să-i vâre pironul gros in piept.Zeus a trimis pe vulturul lui de încredere,să-i sfâşie în fiecare zi,ficatul...Aşa rămase Prometeu atârnat de stânca ascuţită vreme de mult timp.Prometeu strigase către Zeus că oamenii vor vieţui vreme de mii şi mii de ani,însă el,Zeus,va pieri. Cu prima sa soţie, Metis, Zeus a născut-o pe zeiţa Athena, cu Themis a avut mai multe fiice, numite Ore şi Moire, cu titanidele Leto şi Mnemosyne a avut trei copii, pe zeiţa Afrodita şi respectiv pe Artemis şi pe Apollo, cu sora sa Demetra - pe Persefona etc. Dintre soţii, cea sortită să-i fie egală şi regină alături de el în Olimp a fost sora sa, Hera. Cu ea Zeus a avut patru copii: peAres, pe Hebe,Ilithyia şi pe Hephaistos. Zeus a zămislit numeroşi copii unindu-se, în egală măsură, şi cu muritoarele de rând: Alcmene, Danae, Io, Europa, Niobe etc. Ca stăpân suprem şi ca deţinător al puterii supreme absolute, Zeus era cel care împărţea dreptatea printre oameni şi zei, el era expresia echilibrului şi a ordinii din natură şi din societate. Era socotit zeul luminii, al fenomenelor naturale, deţinătorul fulgerelor şi, mai ales, al trăsnetelor - manifestare cu precădere a forţei şi a mâniei sale divine. El domnea în palatul său aflat pe crestele înalte ale Olimpului şi de acolo, înconjurat de ceilalţi zei, cârmuia destinele lumii, împărţind binele şi răul printre muritori şi veghind asupra împlinirii destinelor lor. În mitologia romană Zeus purta numele de Jupiter.