Vulcanul

Prin vulcan se înțelege atât formația geologică de formă conică formată prin erupția lavelor, cenușelor și gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate în adâncime cât și deschizătura din scoarța terestră care emite rocă topită sau parțial topită (lava), cenușă și gaze.[1]Deschizătura poate fi o crăpătură sau o gaură (mai mult sau puțin rotundă), caz în care se numește „crater”. O caldeiră este bazinul în formă de căldare format prin așezarea părții de sus a conului vulcanic, ea având uneori crăpături sau crater(e). Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafață. Rocile vecinemagmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice. Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește pateră.[necesită citare] Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu distrugere, ei au și unele efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca pământul din jurul multor vulcani să fie foarte fertil; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanelor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră a interiorului Terrei.