Vampir (legendă)

Vampirii sunt fiinţe mitologice sau folclorice, care subzistă prin hrănirea în special cu sânge de la creaturi vii, indiferent dacă sunt strigoi sau persoane în viaţă. Cu toate că entităţile vampirice au fost înregistrate în multe culturi şi, conform speculaţiilor istoricului literar britanic Brian Frost, ce crede că: "vampirii şi demonii sunt la fel de vechi ca şi omul însuşi", ajungându-se până la "vremurile preistorice". Termenul de "vampir" devine popular la începutul secolului al XVIII-lea, după un aflux de superstiţii vampirice în Europa de Vest din zonele unde legendele despre vampiri au fost frecvente, cum ar fiBalcani şi Europa de Est, deşi variante locale au fost, de asemenea, cunoscute sub nume diferite, cum ar fi în Serbia şi Bulgaria (вампир) şi vrykolakas în Grecia şi "strigoi" în România. Această creştere a nivelului de superstiţii în Europa, a dus la o isterie în masă şi, în unele cazuri, oamenii au fost acuzaţi de vampirism. Cauzele de transformare în vampir au fost numeroase şi variate în folclorul original. În slava şi tradiţiile chineze, orice cadavru care a fost sărit de un animal, în special câine sau pisică, a fost temut să devină unul dintre nemuritori. Un corp cu o rană ce nu a fost tratată cu apă fierbinte era de asemenea un risc. În folclorul rusesc, vampirii s-au spus că au fost o dată vrăjitoare sau oameni ce s-au răzvrătit împotriva Bisericii în timp ce ei erau în viaţă. Practicile culturale au apărut de multe ori, pentru a putea preveni transformarea unei persoane iubite într-un vampir. Îngroparea unui cadavru cu susul în jos a fost răspândită, aşa cum a fost plasarea de obiecte pământeşti, cum ar fi coase sau seceri, lângă mormânt pentru a satisface orice demon care intra în corpul său. În cea mai întâlnită legendă se spune că primul vampir a fost creat de un demon, fiind muşcat de acesta, ei înmulţinduse muşcând oamenii şi dându-le să bea sânge înainte de a muri. Multe ritualuiri elaborate au fost utilizate pentru a identifica un vampir. O metodă de a găsi mormântul unui vampir implica conducerea unui băiat virgin printr-un cimitir, sau al unui armăsar virgin. De obicei aceştia erau de culoare neagră, dar în Albania sunt de culoare albă. Găurile care apar în pământ peste mormânt au fost luate drept ca un semn de vampirism. Cadavre bănuite că ar fi vampiri au fost, în general, descrise ca având un aspect mai sănătos, grăsuţ, ce nu prezintă semne de descompunere. În unele cazuri, atunci când mormintele suspecte au fost deschise, sătenii au descris cadavrele având sânge proaspat de la o victimă pe toată faţa acestuia. În timp ce vampirii folclorici din Balcani şi Europa de Est au avut o gamă largă de înfăţişări, de la cea aproape umană până la cea la cadavru în putrefacţie, a fost succesul lui John Polidori, cu romanul The Vampyre (1819) ce a înfăţişat un vampir de ficţiune, carismatic şi sofisticat, aşa cum în secolul al XIX-lea apare în lucrări inspirate ca Varney, the Vampire şi Dracula. Romanul lui Bram Stoker, "Dracula", din 1897, este amintit ca romanul vampir chintesenţă, care a furnizat baza de ficţiune pentru vampirul modern. Imaginea vampirului din epoca victoriană a fost preluată şi în epoca contemporană în filme,jocuri video şi literatură. Tematica vampirului prezent în literatura horror a fost studiată de scriitoarea britanică Susan Sellers. Usturoiul sau apa sfântă sunt obişnuite în folclor. Elementele variază de la o regiune la alta. În Europa, se foloseşte o ramură de trandafir şi păducel, sau o stropitură cu seminţe de muştar pe acoperişul casei îi ţine pe aceştia departe. Alte obiecte sunt cele sacre cum ar fi de exemplu : un crucifix, rozariul sau apa sfinţită. Vampirii sunt în imposibilitatea de a merge pe un teren sacru cum ar fi biserica sau templul. Metodele de distrugere a vampirilor variază. În Rusia şi statele baltice aceştia pot fi omorâţi cu o aşchie de lemn. Potentaţii vampiri pot fi omorâţi adesea în inimă, deşi în Rusia şi Germania locul cel mai sensibil este gura, iar în nord-estul Siberiei stomacul. Decapitarea este metoda preferată în zonele germane şi slave. Cu capul îngropat între picioare, în spatele feselor sau departe de corp. Acest act a fost văzut ca o modalitate de accelerare a plecării sufletului. Alte măsuri incluse: turnarea apei clocotite corp sau incinerarea completă a acestuia. În Balcani, un vampir poate fi ucis fiind împuşcat, înecat, stropit cu apă sfinţită sau prin exorcism. Usturoiul în Româniapoate fi introdus în gura, şi recent, în secolul al XIX-lea, s-au luat măsuri de precauţie de a se trage un glonţ prin sicriu. Pentru cazurile de rezistenţă, organismul era dezmembrat şi ars, iar piesele arse, amestecate cu apă erau administrate membrilor familiei drept cură. Deşi nu în mod tradiţional, oglinzile au fost folosite şi ele pentru a îndepărta vampirii atunci când sunt plasate spre exteriorul unei uşi (în unele culturi vampirii nu au o reflexie, şi uneori, nu aruncă o umbră, probabil ca o manifestare a lipsei de suflet). Unii susţin de asemenea că un vampir nu poate intra într-o casa decât dacă este invitat de proprietar, deşi după invitaţie poate intra şi ieşi de câte ori doreşte. Deşi vampirii din folclorau fost consideraţi mai activi noaptea, aceştia sunt foarte vulnerabili la lumina soarelui. Sângele de om mort se spune că îi otrăveşte dacă le este injectat. Iar vorba cum că ei se transformă în lilieci este improbabilă după spusele mai multor persoane. Sursele de informare despre acest subiect s-au multiplicat în ultimii 5 ani din cauza curiozităţii multor persoane. Scriitorii au profitat de faptul ca adolescenţii sunt cei mai interesaţi de acest subiect, în ultimii ani apărând pe piaţă destul de multe cărţi în care este vorba despre această creatură înzestrată de obicei cu puteri supranaturale. Exemple: "Amurg" de Stephenie Meyer, "Jurnalele vampirilor" de L.J.Smith, "Ucenicul vampirului" de Darren Shan, "Cronicile vampirilor" de Anne Rice, "Academia Vampirilor" de Richelle Mead, ”Casa nopţii” de P.C Cast şi Kristin Cast, "Vampirii din Morganville" deRachel Caine, "Vampirii Sudului" de Charlaine Harris, "Cărţile sângelui", "Blue Blood" de Melisa de la Cruz, "Nici moartă, nici măritată" etc. În mod normal vampirii se pot transforma în animale de pradă precum lupi, lei, gheparzi etc sau chiar într-o formă mai bizară de vârcolac. Unii vampiri mai puternici se pot preschimba în lilieci giganti, ceaţă verde, dragoni sau chiar grifoni. Majoritatea vor vâna sub formă de demoni cu aripi uriaşe, coarne şi trupuri zvelte, uneori roşii sau negre.