Telescopul

Un telescop este un instrument de obicei optic, folosit îndeosebi în astronomie pentru observarea obiectelor cereşti. După principiul de funcţionare există două tipuri principale de telescoape: reflector şi refractor. În telescopul reflector imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si apoi la o lentilă ocular, aşezata de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul refractor se foloseşte refracţia în lentile.
Telescopul optic
Telescopul optic (din greacă: tele = departe, skopein = a cerceta, a examina) este un instrument optic folosit în astronomie pentru observarea corpurilor cereşti. Se pare că primul telescop a fost construit în 1608 de către danezul Hans Lipperhey (circa 1570-1619). Era unul de reflexie, cu lentile de sticlă. Telescoapele de refracţie au 2 lentile: una mare, plasată în partea frontală şi numită "obiectiv", care colectează lumina, şi una mică, "ocularul", care focalizează razele luminoase în ochiul observatorului. Acest telescop a fost utilizat de Galileo Galilei în anul 1609 pentru a privi Luna, pe care a văzut-o de 30 de ori mai aproape decât cu ochiul liber. Telescopul optic formează imagini ale cerului relativ apropiate şi măreşte luminozitatea aparentă a aştrilor, permiţând distingerea detaliilor şi observarea a mult mai multor stele decât cu ochiul liber. Obiectivul telescopului este constituit dintr-o oglindă (sau un sistem de oglinzi) de sticlă metalizată de formă paraboloidală, care poate atinge chiar şi 11 m în diametru. Cu ajutorul unei oglinzi plane sau curbe, imaginea dată de obiectiv este îndreptată spre un ocular.